16. Un nou tip de răpire

264 13 6
                                    

An angel's smile is what you sell
You promise me heaven, then put me through hell
Chains of love got a hold on me
When passion's a prison, you can't break free

Fețe noi peste tot, mă răsucesc și recunosc doar doi din tipii ce erau de obicei pe aici vinerile trecute. Un bărbat înalt, brunet și foarte tăcut mi-a atras în special atenția pentru că părea mult superior celorlalți, iar un altul râdea și făcea glume pe seama tuturor celor prezenți. Acesta din urmă avea un păr vopsit verde și iubea să fie în centru atenției. Brunetul mi-a surprins privirea și m-a studiat cu un sentiment de milă în ochi părând că empatizează într-o oarecare măsură cu situația mea. Era o chestie de minute până să înceapă spectacolul, iar K.J. nu era de găsit.

Am suflat greu când mi-am dat seama că lipsea. Nu îl voi putea vedea azi? Copleșită de un sentiment de tristețe profund, nu mi-am dat seama de problema cealaltă generată de absența mea: ce mă fac dacă cineva mă câștigă noaptea asta?

Când într-un final dramatic a ajuns și el, K.J. mi-a aruncat o privire lipsită de interes, apoi s-a așezat zgomotos la masă și a tras picioarele scârțâitoare ale scaunului pe podea. Instinctiv, mi-am acoperit urechile. Pe tot parcursul jocului lor nu m-am concentrat la nimic altceva decât la privirea lui K.J. L-am supărat în vreun fel? Încerc să-mi amintesc orice detaliu ce l-ar fi putut ofensa, dar nu îmi găsesc răspunsul.

Singurii rămași în viață sunt K.J., brunetul și tipul-extraterestru. Când s-a terminat totul, K.J. mi s-a alăturat asistându-mă în timp ce îmi făceam treaba. O secundă nu s-a uitat la mine. Prefera să stea cu mâinile în sân și să se holbeze la tavan.

-K.J. ... ce ți-am făcut?

-Nu mi-ai făcut nimic.

-Atunci de ce mă ignori? mă uit la el, dar în continuare îmi evită privirea.

-Ai fi putut măcar să fii tu cea care îmi spune, nu să aflu de la alții. Nu crezi că mi-ai datora măcar atât? spune așa dureros cuvintele încât am impresia că voi plânge fără ca măcar să știu ce am greșit.

Dar când sesizez încotro se uită realizez la ce se referă: inelul de pe degetul meu aproape urlă la K.J. să îl remarce. Înghit în sec și aștept să continue, însă nu o face. Îmi amintesc cuvintele clare și răstite ale lui Damien: nu trebuie nimeni să cunoască poveste din spatele inelului, dar nici pe K.J. nu îmi permit să îl pierd. Totuși, un secret este un secret!

-La naiba, K.J.! Este un amărât de inel dintr-un automat pentru copii! Chestia asta mi-a scăpat pielea temporar! nu rezist, așa că îi spun totul.

Mă ascultă cu atenție sporită și nu mai spune nimic. Îi povestesc toată seara de sâmbătă și omit continuarea în mod intenționat, apoi trec la întrebări.

-Deci tu de unde știai de logodnă? Ți-a spus cumva...

-Cineva trebuia să se debaraseze de iubitul tău...

-Stai ... Damien este în pericol? Doamne, este numai vina mea! încep să mă panichez și să merg apăsat prin încăpere.

K.J. mă prinde de braț și mă trântește într-o îmbrățișare strânsă. Pufăi lipită de pieptul său, iar el își proptește bărbia de capul meu.

-Nu are nimic. L-am trimis la modul cel mai serios în State, numai că toată faza cu filmările este falsă doar ca să îl țină o perioadă la distanță până Bullzovski te "cucerește".

-Poate e mai bine așa, concluzionez imaginându-mi-l în toată încâlceala asta și pe Damien cu nervii la pământ.

Mă lipesc și mai bine de K.J. și eliberez tot aerul din plămâni rapid. Plutesc undeva departe, printre nori, iar K.J. este cel care face asta posibil. Inima mea face salturi la unison cu stomacul meu și nu am mâncat nimic stricat și nici nu am depus efort prea mare ca să am pulsul atât de ridicat...

Shooted FlowerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum