6.Cântecul stelelor

4 0 0
                                    

Când odată am stat întinsă,

Pe mătăsoasa iarbă verde,

Era deja noapte, stelele

Încântătoare străluceau pe cer.

Vântul bătea ușor,

Sufla, aducând cu sine o taină,

Pe când în fața mea jucau luminile

Stelelor, parcă milioane puncte galbene

Mișcau pe cerul albastru închis.

Parcă tot aurul de pe Pământ

S-ar fi mutat pe cer, alcătuind

Cea mai uriașă bijuterie din lume,

Din Univers, crescând cu cerul spre infinit.

Stând așa întinsă, ochii mei s-au amestecat

Pe această imagine, strălucirea stelelor sclipitoare,

Am observat o stea căzătoare, transformându-se în artificiu,

Și m-am uitat la horoscopuri, mai ales la horoscopul Racului,

Și cu degetul meu cel mare am atins cerul,

De pe cer stelele au dispărut,

Și pe orizont se observa răsăritul, apărând o culoare galbenă deschisă,

Simțind mirosul verii, soarele s-a trezit pe cer, zâmbind.

PoeziiWhere stories live. Discover now