Sunset ||yoonseok||

n o u ă

|yoongi|

apuc telecomanda de pe masa de cafea si aprind televizorul fiind pregătit să văd același știri ca de fiecare dată. poate în seara o să văd și un film, o dramă ceva, nu am mai vizionat vreun film de ceva timp. de ce m-am oprit din a mai face asta?

dintr-o dată se aude o bubuitură în ușă. poate este iar copilul vecinei care are chef de glume. măresc iar volumul televizorului, dar urmează să-l dau mai încet când altă bubuitură se aude, de parcă cineva ar fi împins în ușa mea.

mă ridic de pe canapea și mă întrept spre ușă, vreau să deschid ușa, dar o voce foarte cunoscută se face auzită. pentru un moment simt cum mi se înmoaie picioarele și mi e taie respirația. ce caută el aici? apoi o altă voce se aude, aceasta fiind si mai cunoscută.

"ti-am spus să stai departe de el! ce nu poți înțelege?"

"nu pot sta departe de el, ce nu poți înețelege? nici nu înțeleg de ce tot îi ești priten când te comporți atât de josnic."

"măcar eu nu sunt persoana care i-a fîcut cel mai mare rău din lume și care încă totuși are tupeul să se arate la ușa lui"

"Jimin, eu îți propun să te dai la o parte și să încetezi, din această luptă doar eu voi ieși învingător."

"nu există nicio luptă, Hoseok, toate astea se întâmplă doar în capul tău, eu ti-am vorbit cu frumosul până acum, dar se pare că nu mai merge așa"

si o altă bubuitură se face auzită.

//necorectat//