Juramantul

Capitolul 2

Ambulanta sosise , iar eu eram la pamant cu ochii plini de lacrimi repetand incontrolabil "va voi readuce la viata". O asistenta s-a repezit la mine , uros ingrozita de starea de soc in care ma aflam. M-au dus la spital in New Orleans, unde am fost supusa unor mai multe teste.Un politist a intrat in salonul meu.

-Imi poti spune ce s-a intamplat?

Imi tot repeta intrebarea intr-un mod violent , vazand ca ma uitam in gol, si nu spuneam absolut nimic. Nu voiam sa vorbesc cu nimeni, uram pe toata lumea , simteam ca o sa explodez si am facut-o...

-Jur ca daca ma mai intrebi odata asta iti scot limba si ti-o bag pe gat!

Politistul s-a uitat la mine ca la o nebuna , si a parasit salonul fara a mai zice nimic. La urma urmei eram o victima a unui accident si eram destul de iritata de tot din jurul meu.

Ma gandeam doar la ai mei, la cum voi face sa fiu din nou cu ei . Apoi mi-am adus aminte de povestile spuse de bunica mea , in copilarie. Inainte sa moara a stat in Mystic Falls , Virginia, imi povestea mereu ca acolo exista cu adevarat paranormalul. Imediat mi am dat seama ca acela este locul in care trebuie sa merg cu siguranta.

Am fugit din spital , cu singura dorinta in gand , de a imi vedea din nou familia.Nu stiam incotro sa merg. Toata lumea se uita foarte insistent la mine , iar eu simteam ca o sa lesin...

-Scumpo, esti bine?

-Mami?

-Da scumpo, eu sunt , mama e langa tine.

-Dar ce faci tu aici , ar fi trebuit sa fii moarta , cel putin asa mi s-a spus...

Mama nu a mai zis nimic , s-a uitat la mine cu drag , si m-a pupat pe frunte.

-Acum trebuie sa te ridici draga mea, trebuie sa mergi mai departe , fii puternica...

Am deschis ochii , vedeam doar alb in fata ochilor, ajunsesem din nou in acel spital...

-Ce s-a intamplat?, am intrebat eu usor confuza

-Ai lesinat.Nu te ridica , ramai in pat, esti foarte ametita si bulversata.

-Dar o vreau pe mama , era aici! Aduceti-o pe mama!

-Mama ta a murit, credeam ca ai inteles asta.

-Nu, mama era aici acum un minut era langa mine.

-Scumpa mea , cred ca ai nevoie de un calmant.., spuse asistenta cu un ac spre mine.

-Nu , am nev....

-Ti-am administrat un somnifer , acum odihneste-te!

Imediat ce m-am trezit am plecat din acel spital.Am pornit spre Mystic Falls.Am iesit din spital , la fel de ametita. In fata spitaluli am intalnit o doamna draguta.

-Draga, te simti bine? Pari cam ametia..

-Da , sunt bine...

-Si unde pleci cu asa graba?

-Plec la bunica mea in Mystic Falls, ai idee cum pot ajunge acolo?

-Sigur, la capat de strada e o statie de autobuz , va trebuii sa schimbi vreo trei autobuze sa ajungi acolo.

-Nicio problema , multumesc!

Si am pornit , la capat de drum...la capat de drum...strada asta nu avea un capat..In sfarsit am ajuns in statie , unde mi-am dat seama ca nu am niciun ban la mine cu care sa ma pot urca in autobuz, prima problema intampinata...

Habar nu aveam ce sa fac..cum ma voi descurca..Apoi am observat ca acea strada imi pare foarte cunoscuta.Asa e! Aici locuia sora bunicii mele , acum trebuia doar sa mai nimeresc casa..

-Buna ziua, Beatrice Morgan?

-Buna copila , la 2 case distanta o vei gasi , dar nu stiu daca vei da de ea, nu rasounde niciodata la usa..

-O, sunt din familie nu va fi o problema , am spus bucuroasa

Am numarat doua case dupa mine, si am ajuns in fata casei matusii Beatrice.

Am batut in usa, asteptand..O data, de doua ori , cand in sfarsit se aude usa deschizandu-se, ochii mi s-au marit si eram foarte emotionata.

-Matusa Beatrice?

-Anna? spuse ea cu emotie in gals.