Dragoste neașteptată...//JJK

15

Deci de când m am nascut am crezut că viața e ușoară,fără stres,doar joaca si joacă,chestii bune,dar acum urăsc ziua în care m am născut,urăsc viata pe care am avut-o din cauza tatălui meu.

Asta îmi mai trebuie acum,ne am văzut acum câteva luni după ce am ieșit din comă,si mi a promis că nu o să îl mai văd,dar destinul îmi joacă feste.

Am rămas în mijlocul camerei albe cu ceilalți membrii pe lângă mine,iar eu stau față în față cu cel pe care îl urăsc cel mai mult,mai mult decât matematica.El se uită la mine si eu la el.

-Se pare că destinul vrea să ne întâlnim iar!zic eu serioasă....

-Saeron?Ce faci aici?intreabă el privindu-mă surprins...

-Am venit în vacanță!Tu ce mai vrei de la mine si viata mea!De ce esti aici?spun pe un ton mai ridicat

-Eu?Eu fac parte din trupa asta!Tu ai venit să ne ții de urât sau ce?intreabă el gesticulând,asta mă face să sar din pepeni

-Nu cred că e treaba ta!Vezi poate aluneci cu pantofii ăia si faci contact cu podeaua,nu de alta dar îți mai vine mintea la cap!zic eu,după care îmi sună telefonul

Convorbire telefonică
-Alo?spun eu plitisită....
-Kim Saeron?intreabă cel din telefon..
-Da!Eu sunt!S a întamplat ceva?intreb eu putin agitată acum..
-Tatal dumneavoastră este bine acum,puteți să îl vizitați,după ce îi vom face o analiză!zice doctorul..
-Bine,mulțumesc!spun eu si închid repede telefonul..
Sfârșit convorbire

După ce îmi închid telefonul,îi arunc o ultimă privire urâtă lui Sungyeol si ies din cameră,pe hol este o fată scundă,cu parul negru si ochii albaștrii,frumoasă foc,care sta lipită de un perete si Jungkook lângă ea.

-Jungkook?intreb eu putin șocată dar si nervoasă....

-Saeron!Unde ai fost?a întrebat el putin panicat..

-Am avut niste treabă,văd că tu ai o treabă mai bună deci mai bine plec....

-Nu,nu,nu,nu,de ce pleci?Ti a făcut cineva ceva?spune el si își pune mâinile pe umerii mei...

Eu ridic o sprânceană si îmi îndrept privirea la fata de lângă noi care se uită in partea opusă.

-Aha,esti geloasă!zice el cu un zâmbet mare...

Eu imi întorc privirea la el si ies din strânsoarea lui,acum ma uit urât la ambii....

-Crezi ce vrei!Eu am plecat!plec fără să mă uit în spate

~~~~~~~~~~~~Peste 6 luni~~~~~~~~~~~

Nu pot să spun că relația mea cu Jungkook merge rău,dar nici perfecta nu e,nu mai vorbim atât de des,nu mai are timp pentru mine,nimic,incep să cred că nu i a relația asta,prea în serios.Nici măcar nu l-am mai văzut,nu știu ce face,dacă e bine,sunt stresată.

Totusi,acum sunt din nou în Coreea,la facultate.Mi am închiriat apartament,in care stau eu cu Nae-Yeon și încă o fată,Minjin.Cu ea m am împrietenit în avion,zborul înapoi spre Coreea.Ea este mai mare ca noi cu un an.Este blondă cu câteva Șuvițe castanii si ochii negrii,o combinație foarte frumoasă.

Așadar,acum sunt în bucatarie,pregătind micul de jun,când totuși cineva trebuie să imi strice cheful de gătit,sunând la sonerie.

Deschid ușa si este un băiat înalt,cu părul roșcat si un zâmbet mare pe față,Hoseok.El este cel căruia îi dăm banii pe apartament.Îl primesc în casă si îi spun să aștepte putin.