Waiting for the sunrise

2

— Mia, trebuie să ți-l scoți cumva din cap. Cred că ar trebui să cunoști pe cineva. Asta te va ajuta cu siguranță.

    Stau în camera celei mai bune prietene și îi ascult părerile despre ce ar trebui să fac. Nu e corect să stau să aștept ceva din partea lui. Asta e ceea ce mi-a zis Becca. Și are dreptate.

— Becca, nu prea mă pricep la capitolul ăsta, știi prea bine. Nici nu cred că cineva se va uita la mine vreodată.

— De aceea mă ai pe mine! Doar nu degeaba sunt prietena ta cea mai bună! Mia, uită-te în oglindă! Ești frumoasă! Sigur vom găsi pe cineva pentru tine.

    Se uită pervers, cunosc privirea asta! Are un plan. Și poate unul prost. Dar orice merge în acest moment. Cred!

     Se ridică de pe pat și scoate o rochie neagră cu o pereche de pantofi și niște cosmetice. Am privit-o curioasă, iar ea mi-a făcut cu ochiul.

— Mergem în club. E abia ora 20. Îti împrumut haine de la mine. Tu oricum nu ai nimic sexy în garderoba ta. Păzea băieți! Venim la agățat!

    O privesc râzând cum aleargă prin cameră. Ia rochia neagra de pe pat și începe să se învârtă prin cameră până a dat cu capul de dulap. Am văzut cum și-a pus mâna pe cap masând locul în care s-a lovit. Am început să râd instant. Ce m-aș face eu fără nebuna mea?

   Cred că e o idee bună să ieșim. Azi am fost toată ziua o legumă umblătoare. Mi-ar prinde bine ieșirea asta!

— Alege-ți ceva din hainele mele. În seara asta sunt generoasă. Poți să alegi ce vrei tu!

Și-a deschis dulapul lăsând la vedere o mulțime de rochițe mini, tocuri și multe alte ținute pentru petreceri. Hmmm! Fata asta nu glumește când e vorba de petrecere.

— Ok, ai dreptate! Mergem și ne distrăm! O sun pe mama și îi spun că rămân la tine în seara asta. După ne pregătim.

Am sărit din pat și am ieșit pe balcon să o sun pe mama.

...

— Haide Mia, poartă rochia asta! E cea mai frumoasă din tot ce am! În plus, pantalonii scurți și maieul ales de tine nu cred că sunt o alegere bună. Fii mai feminină, imaginează-ți cum vei arăta în rochia asta.

    Mă uit la rochița din mana ei, și nu știu ce să spun. E maronie și destul de scurta, dar pare lejeră, are umerii decupați, și un decolteu în limita bunului simț. Mă uitat la ea confuză, apoi îmi privesc ținuta! Adevărul e că spui că mă duc la piață, nu la o petrecere.

— E prea mult pentru mine. Nu cred că mă avantajează.

— Glumești, nu? Ia-o, pune-o pe tine. Nu vreau să aud un nu!

   Nu am mai spus nimic, m-am schimbat și mi-am luat o pereche de sandale cu un toc nu prea mare. M-am machiat puțin, și am fost gata.

— Mergem în "The beach!". Am uitat să îți spun.

    Uff. Acolo merg toți din liceul meu. Chiar și foști elevi. Mm, va fi ceva interesant. Cred că e prima petrecere la care merg. Nu prea îmi place să merg la asemenea petreceri. Însă Becca merge mai tot timpul.

— Bine! Crezi că mi-am pus prea mult machiaj?

  Am întrebat-o continuând să îmi pun glosul roz pe buze. Nu am folosit prea multe. Doar un rimel și puțin fard de ochi, ajutată de Becca, bineînțeles. Nu știu să folosesc mai mult decât fondul de ten, rimelul și balsamul meu preferat cu aromă de căpșuni.