Crezi că încă te mai iubesc, Yoongs?
Ei bine, ai dreptate.
Mereu ai dreptate în privința mea. Mă cunoști prea bine, Yoongs. Știu că sunt naivă, nu trebuie să îmi spui. De când ai intrat în viața mea, mi-am dat seama că am greșit.
Ești cea mai mare greșeală a mea, Yoongi.
Te văd trist și asta mă întristează. Alergi uitându-te pe fereastra camerei mele, știind că mă voi uita după tine. Zâmbești. Zâmbești de parcă acum ne vedem prima oară. Atunci nimic nu durea, Yoongs. Atunci erai sincer, sau așa păreai. Atunci nu aveam secrete. Atunci ți-aș fi răspuns la îmbrățișare.
"Atunci" s-a dus.
-De ce nu îmi răspunzi la mesaje? Nu mă mai iubești?
Știam că ești în spatele meu. Știam că vrei explicații pe care știi că nu vreau sau nu pot să ți le dau. Știi ce e în sufletul meu. Și totuși nu îți pasă.
Însă nu ezit să îți răspund.
-Nu, Yoongi. Nu cred că am făcut-o vreodată.
