Dezordine sentimentală

Capitolul 3: Idei prostești și stări de rău accentuate

Îți urez lectură plăcută! ❤️

"I woke up fell back to sleep. Cause i'd rather live in my dreams. I lay here wondering why..."

Madison Beer - Spinnin

  Anya își întredeschise ochii, lăsând lumina să-i inunde canalul vizual ce o ustura cu o incusință severă.

  Își duse mâna spre cap și se roti peste salteaua patului pe care se afla, fiind sigură că totul fusese doar un coșmar din care acum se trezi buimacă. Adevărul era însă altul.

— Te-ai trezit, șoptise o voce pe care fata nu o putea desluși nicicum.

  Căile auditive îi erau înfundate și un țiuit sâcâitor îi perfora până și creierul buimac, arzându-i și cea mai mică părticică a sufletului. Simțea nevoia să vomite, dar se încăpătână în a nu face acest lucru.

— Unde sunt? întrebase în timp ce se sprijinea pe podul palmelor pentru a se ridica în șezut.

  Capul încă-i vâjâia și era conștientă că avuzeze o criză, un atac de panică. De obicei acestea erau stările pe care le simțea după un atac sever.

  Privi camera în care se afla cu o rapiditate feroce. Nu cunoștea locul în care fusese adusă. Aceasta nu era casa verișorului ei, era sigură de acest lucru.

  În fața ei, pe un scaun roșu de catifea stătea Walton și o analiza amănunțit, fiind atent la fiecare mișcare pe care fata avea să o facă. Strânse între degete plușul scaunului maiestuos pe care-l deținea în propriul dormitor și își încruntă sprâncenele stufoase, mijindu-și în același timp și ochii.

  Fata simți cum respirația i se oprise și parcă timpul intrase definitiv într-o oprire macabră. Întreaga imagine îi secătuia sufletul și o făcea să conștientizeze că nimic din ceea ce crezuse a fi coșmar, nu fuse așa. Se lovi cu duritate de realitatea cruntă pe care trebuia să o înfrunte.

— De ce ai fugit? a întrebat Walton și piciorul începuse să i se miște în ritm energic pe deasupra podelei lucioase.

  Se ridicase de pe fotoliul cu detalii sofisticate și se apropia cu pași mărunți de patul pe care stătea întinsă biata Anya. Fata era speriată și își înghiți forțat saliva ce i se acumulase în gură, simțind cum traheea începea să o doară.

— Eu te vreau pe tine, da? o întrebase Walton retoric și îi prinse între degete obrajii catifelați.

Ochii bietei fete se făcură imenși și simțea cum aceștia o amenințau cu înțepături ce aveau să devină din moment în moment lacrimi. Urma să plângă, știa asta, dar nu-și dorea acest lucru. Nu voia să-și arate teama nicicum.

  Ea simțea că Walton joacă un joc... Dar ce joc era acesta? Ce rol avea ea în toată această nebunie? De ce era ea prizonieră în casă lui? Cu ce scop?

— Da? Am întrebat! continuă el dur și începu să o bruscheze pe săraca Anya.

  Șatenul își apropiase buzele de cele ale fetei și i le privi de parcă în următoarea secundă urma să scoată din el o fiară feroce. Era pe cale să-i devoreze acele buze cărnoase, iar ea își putu da seama și singură de intențiile lui nărăvașe.

— Vei fi a mea, îi șopti el și o sărută forțat peste buzele ce-i erau extrem de uscate. Însă nu acum.

  Bărbatul îi dădu drumul chipului speriat al fetei și aceasta își șterse cu repeziciune buzele cu brațul stâng.