Capitolul 2: Sechestrea odioasă și acerba neputință

447 75 175
                                    

" Mama, I don't wanna die, but sometimes wish i'd never been born at all

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


" Mama, I don't wanna die, but sometimes wish i'd never been born at all. Carry on, carry on 'cause nothing really matters."

Queen - Bohemian Rhapsody

❗️ATENȚIE! Capitolul ce conține un subiect sensibil! ❗️
  

      Anya se așeză pe acea canapea stupidă din sufragerie și își poziționă privirea fix pe televizorul care era stins, întrebându-se cum este posibil așa ceva. Nu înțelegea cum de Andrei ascunsese atâtea lucruri de propria sa familie. Care ar fi fost motivul din spatele secretelor acestea?

      Fata simțise cum fu acaparată de o confuzie obscură și se simți incompetentă. Cum de fusese atât de oarbă, cum?

    — Trebuie să facem ceva! izbucnise ea, spărgând liniștea ce-i înconjură ca o pânză de păianjen. Să mergem la poliție, îl denunțăm! continuă pe un ton strict și mâinile începură să-i tremure haotic.

     Abia acum conștientiza în ce intrase fără de voie. Aproape că o luase razna din cauza gândurilor ce o presau cu puterea unei menghine nenorocite, dar se abținu cu o tărie de fier să nu-și arate teamă din suflet.

   — Crezi că n-am făcut-o? o întrebase Andrei fiind tot mai sarcastic, pufnind iritat.

    Bărbatul se ridicase de la masă și privi tavanul, prinzându-și buza inferioară între dinți. Era chinuitor pentru el să știe că Anya intrase, de bună voie în ghiarele acelei familii nenirocite.

   — Trebuie să pleci de aici. Du-te înapoi, în România! adăugă el în cele din urmă.

     Anya se ridică și ea de pe canapea și-l privi cu incertitudine. De ce să plece așa, brusc? Ea nu voia să plece. Venise cu un scop în Boston și voia să-și atingă scopul.

   — Nu, Andrei. Eu nu plec nicăieri! spuse dur, strângându-și pumnii în dorința de a se face înțeleasă.

      Nu concepea ideea conform căreia ea ar fi trebuit să fugă de propriul său viitor? De ce să fugă? Din cauza unui ciudat? Nu avea să facă acest lucru nici de-ar fi picat-o cineva cu ceară.

     Andrei vorbea prostii, dar fata nu știa ca era perfect îndreptățit să simtă frică. Și da, simțea frică pentru că știa foarte multe despre acest Walton și toate erau rele. Poliția nici măcar nu se sinchisea să-l prindă sau urmărească în vreun fel. – Era odios, de-a dreptul hidos! –

     Acea familie avea oameni sus puși, iar Andrei îl cunoștea pe procurorul care îi ajuta în orice situație pe membrii acelei familii blestemate. Era ferm convins că Ares nu-și va închide propriul nepot după gratii. Degeaba ar fi avut să meargă să depună plângere. Raymond s-ar fi ocupat de declarația lor în cel mai josnic mod posibil. Le-ar fi aruncat-o direct la gunoi. Așa cum făcuse cu a lui, în urmă cu șase ani jumate.

Dezordine sentimentalăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum