Dezordine sentimentală

Capitolul 24: Surprize neplăcute și calmitatea din noapte

♡
Îți urez lectură plăcută!

"Prey on the powerful. Masters of the game. We run with the wolves in the shadows. We'll chase 'em down to face to face. Everything's twisted. But we don't feel a thing. There's no resisting."

Ruelle - The world we made

  
    Anya stătea dreaptă pe scaunul din fața mașinii, Aston Martin Valhalla. Mașina pe care o alese Alexander pentru seara aceasta era de-a dreptul opulența întruchipată și se potrivea perfect cu ținutele pe care tot el le potrivi cu aceasta.

     Rochia turcoaz sidef pe care i-o alese brunetul arăta superb pe trupul ei, dar nu înțelegea de ce ar fi trebuit să se întâlnească aici. Puteau cina foarte frumos și la tatăl lui acasă. Nu ar fi fost astfel nevoie să fie atât de expusă în fața acestei aroganțe acerbe. Ea așa considera oamenii de teapa lui Alexander, niște aroganți înfumurați.  Nu i se părea că se poate integra nicidecum în fața acestei lumi care-i fu cumva ascunsă înainte de a-l cunoaște pe bărbatul din dreapta ei.

   — Vă rog, domnișoară Dowson! spuse el și îi oferi mâna, înclinându-se ușor în față fetei care-l privea cu zâmbetul pe buze.

     Anya îi prinse palma cu degetele-i micuțe și cu celelalte își prinse materialul fin al rochiei, trăgându-l încet în sus. Nu ar fi vrut să cadă fix în fața acestui restaurant luxos. Ar fi fost de-a dreptul hilar și totuși, simțea cum picioarele încep să-i tremure pe tocurile acestea care o chinuiau extrem de tare. Se plângea, da, dar își dori ca în seara asta să arate perfect. Își luase cele mai frumoase sandale pe care le găsi, fiind șerpuite pe gamba picioarului. Erau pline de pietricele ce păreau a fi prețioase și chiar de-i făceau picioarele să-i arate aproape perfect, – pe cât de frumoase erau, pe atât de diabolice se puteau simți –  Anya deja știa că nu le va mai purta vreodată.

     Părul îi era ondulat și machiajul ochilor îi punea în evidență privirea pătrunzătoare. Roșul de pe buze și highlighter-ul de pe pomeți, îi puneau în evidență rozul ce-i mângâia sublim obrajii delicați. Era de-a dreptul superbă, iar agrafa din păr, în formă de trandafir, brăzdată cu pietricele argintii era piesa de rezistență a ținutei.  Accesoriul fu ales chiar de ea. Deunăzi, fata merse la firma familiei Willson și văzu într-o vitrină această agrafă splendidă. Ochii nu i se mai putuse dezlipi de pe accesoriul frumos creat și îl cumpără, neștiind de cina care avea să vină.

   — Dacă mă fac de râs? zise ea, fiind conștientă de micile gafe care nu o ocoleau niciunde.

     Alexander îi zâmbise, privind-o cu ochi sclipitori. I se părea că iubită lui exagerează și acum îi sărută podul palmei, prinzându-i chipul între palme.

   — Nu o să se întâmple nimic, Anya. Nu-ți mai face probleme, îi șopti fetei, apoi îi cuprinse buzele într-un sărut pătimaș.

     Încă de acasă ar fi vrut să-i sfâșie rochia, să i-o rupă în bucățele, apoi să-i admire curbele frumoase ale corpului, dar nu putu face asta.

     Bărbatul îi întinse brațul șatenei, iar fata i-l cuprinse fără a ezita. Tocul acestor sandale îi trimitea usturimi dinspre talpă, sus, înspre gamba piciorului, dar trebuia să suporte. Avea să-i dovedească lui Edward că ea este demnă de Alexander și trebuia să suporte acest mic impediment. Pentru el ar fi fost în stare să suporte orice. Știa că merita să facă acest sacrificiu. Bărbatul din fața ei merita întreaga lume.

     Îi privise chipul și un zâmbet imens îi lumină întreaga față. Se uitase, apoi  îndelung spre a sa cămașă albă. Se chinui aproape o jumătate de oră să o calce și voia să fie perfectă, să nu se vadă nici măcar o dunguliță pe ea. Oricum, bărbatul era mult mai elegant decât ar fi putut fi ea vreodată. Eleganța îi era emanată direct prin porii săi avangardiști și nu era de mirare, dat fiind făptul că prntru el aceste lucruri erau o normalitate.