Dezordine sentimentală

Capitolul 35: Durerea de cap și tunelul amintirilor

Îți urez lectură plăcută! ♡

"Run away-ay with me. Lost souls in revelry. Running wild and running free. Two kids, you and me. And I say. Hey, hey-hey-hey. Livin' like we're renegades."

X Ambassadors - Renegades

       Anya se trezise cu o durere de cap infernală și nu știu din cauza cărui fapt se simți atât de rău. Nu ținu minte decât faptul că se aflse în avionul acela alb. Acesta era singurul lucru le care și-l putu aduce aminte, avionul și paharul ăcela cu șampanie rozalie.

      Fata se sprijinise pe coate, încercând să-și ridice corpul pe care-l simțea extrem de greoi. Avu un vis ciudat. Se făcea că Alexander amenința pe cineva cu moartea și nu-și dădu seama că acel vis fu, de fapt momentele în care creierul ei putu să proceseze sunetele pe care le auzi prin jurul său. Asemăna totul ca fiind doar un vis și atât, dar, de fapt, acele amenințări îi fură adresate Agathei.

   — Of, Doamne! Ce s-a întâmplat? Mă doare capul de simt că mor! zise ea atunci când îl văzu pe Alexander cum intrase în camera pe care abia dacă o putu desluși.

   — Te-ai trezit, constatase el și apoi se așeză în fund, pe așternutul albastru, lângă ea.

   — Da... șoptise Anya. Cât am băut? continuă fata.

      Alexander așeză pe noptiera albă de lângă patul ce avea aceeași non-culoare, un pahar cu apă, iar Anyei îi oferi o aspirină pentru a o ajuta să-și remedieze durerea de cap. Era fericit că-și revenise după combinația aceea dintre somnifere și alcool. Dacă nu ar fi avut să se trezească acum, probabil că ar fi sunat chiar el la salvare. Nu avea de gând să mai aștepte foarte mult, oricum.

   — N-ai băut foarte mult. Probabil nu ți la băutură, spuse el, apoi îi zâmbi aproape fals.

      Era adevărat, ocolea voit adevărul. Nu și-ar fi dorit să o îngrijoreze inutil. Era important că-și revenise și chiar nu avea de gând să-i spună ceea ce se întâmplase. Urma să se ocupe el de problema în sine și era ferm convins că nicio firmă aeriană nu va mai colabora cu Agatha vreodată.

  — Când am ajuns? întrebase fata și acum își dădu la o parte cearceaful care îi acoperi trupul micuț.

      Se simțea amețită și nici măcar nu știuse cât timp dormi, dar era convinsă că nu dormise doar o singură ora. Avea impresia că trecu, cel puțin o viață de om de când adormise până acum.

   — Am ajuns pe la ora 4 a.m, răspunse brunetul, apoi o văzu pe Anya cum dorea să se ridice din pat.

       Fata avea de gând să facă un duș revigorant. După somnul adânc pe care-l avuse, era sigură că dușul o va putea ajuta, măcar să-și revină puțin din amețeala ce nu-i dădea pace. Voia să fie în formă, să-și revină repede după starea care o năpădea amarnic. Avea de gând să viziteze și să vadă locuri noi. Era entuziasmata cu privire la acest lucru. Nu voia să rateze o astfel de oportunitate, mai ales că se află pentru prima dată în orașul dragostei.

       Anya se uitase spre ceas și apoi inspiră aer adânc în piept, apoi își așeză palma dreaptă deasupra blatului noptierei, moment în care Alexander veni spre ea pentru a o ajuta. Era ora 11:10 p.m. Avea timp să se pregătească. Oricum, până seara nu mai avea de gând să intre în casă. O dată ieșită, avea de gând să stea afară până târziu.