+18 ATENȚIE! Cartea deține subiecte sensibile precum: violență, agresarea sexuală, consum de droguri cât și trafic, conținut sexual explicit, omor, rănire a unor persoane, boli mentale și răpire. Citiți cu precauție.
Câteodată viața îți poate ofer...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"There's no surrender and there's no escape. Are we the hunters? Or are we the prey? This is a wild game of survival."
Ruelle - Game of survival
❗️ATENȚIE! Capitolul ce conține un subiect sensibil!❗️
Anya se trezise buimacă în aceeași cameră albă. Aerul rece al dimineții pătrunse prin geamul spart, făcând-o să spere că totul fusese doar un odios coșmar. Afară vântul se întrețise și mai puternic. Urma ca Bostonul să fie cuprins de o furtună aproape răvășitoare, o furtună ce putea descrie cu ușurință stările sufletești ale Anyei.
Fata se ridicase în șezut pe salteaua patului din lemn și înghiți în sec. Îi era sete, extrem de sete și acum privea spre noptiera maronie de lângă pat. Nu era nimic pe ea, apoi gândul îi fugi spre Mirela. Oare ea era bine? Oare ajunsese acasă sau încă rătăcea prin pădure?
În dreptul încheietuii sale subțiri, Anya observase rapid o branulă și când privi în sus, văzu o perfuzie plină cu un lichid maroniu. Capul o durea îngrozitor și își duse mâna spre bandajul ce-i acoperise rana adâncă. Simțea de acea dată cum durerea începu să-i acapareze și zona pelviana și deja știa că ceea ce simțea nu era de bun augur. Privise cum curge încet, foarte încet acele picături din perfuzie și parcă trupul ei începea să se simtă din ce în ce mai slăbit. Cumva creierul îi inducea toate acele trăiri, dar știa, știa că ceea ce se afla în acea perfuzie nu îi făcea bine deloc, ori asta, ori alta era cauza pentru agonia pe care o simțea ea.
— Uite cine s-a trezit! spuse Martin, cel care își luase un măr de pe noptiera de lângă pat.
Mușcase din el cu poftă, privind-o plictisit pe fata îndurerată ce stătea peste așternutul patului. Era complet insensibil, fără pic de simpatie sau moralitate. Martin era de-a dreptul monstruos prin comportamentul lui nepăsător!
— Ce e în perfuzia asta? întrebă șatena parcă sleită de orice fel de putere.
Se simțea foarte blegită și avea sentimentul ciudat că ceva cu adevărat rău se întâmplase cu al său bebeluș. Simțea – la propriu – cum lenjeria intimă i se umezise și crampele abdominale o răpuneau cu fiecare respirație pe care o săvârșea. Era aproape devastatoare acea durere și fata își duse mâna spre abdomen, urmând să-și scrâșnească dinții din cauza durerii pe care o simțea în interior.
— Contează, păpușă?
— Contează, da. Sunt gravidă, dobitocule! mârâise fata printre buzele-i uscate.
Ochii îi erau de-a dreptul învinși de durere și respirația i se încetinea din ce în ce mai mult. Nu mai putea suporta durerea ce o dobora agresiv și voia să cedeze, chiar voia, dar altele erau planurile Celui de sus!
