Dezordine sentimentală

Capitolul 1: Nebunie feroce și senzații ciudate

Îți urez lectură plăcută! ❤️

"Nowhere to hide from all of this madness"
Ruelle - Madness

  Anya îl privi în ochi preț de o secundă și citi în ei furie. Domnul Willson era furios? Furios din ce cauză?

  Șatena își gudura vocea și își puse ambele palme peste blatul mesei gri, privindu-l în ochii săi de un verde mult prea viu care-i stăteau așezați pe chip cu o sclipire ciudată. Era ceva ciudat la acest om și putea observa acest lucru de la o distanță de mii de kilometri distanță, totuși, nu-și dorea să-l judece așa aspru chiar înainte de a scoate vreun sunet din gură.

— Da, eu sunt. Am vorbit la telefon în urmă cu o săptămână...

— Da, țin mine. Urmează-mă! îi spuse acesta, zâmbindu-i cu un ciudat sentiment de deja-vu.

  Era atras de Anya, fusese încă de când intrase în acest local și o văzuse stând plictisită pe canapeaua albă. Era atras din motive știute doar de el, motive care nu erau prea ortodoxe. Fata îi aducea aminte de Melissa și nu-i venea să creadă că în sfârșit o avea în fața ochilor chiar pe ea, copia fidelă a surorii sale.

— Dacă nu sunt prea invazivă, aș vrea să întreb, unde mergem? întrebase Anya, care nici măcar nu se sinchisi să se ridice de pe canapea.

— La WillChlotes, nu?

— Bine, dar o să merg cu taxiul, dacă nu te deranjează, spuse fata ce se ridica de pe canapeaua din piele albă a localului.

Aici muzica răsuna la o intensitate mult prea mare decât avea să-i suporte creierul obosit. Acesta deja îi era mult prea zdruncinat după întreaga zi obositoare pe care o înfruntase din plin, fără pic de ocolișuri.

— De ce cu taxiul, mergem împreună. Ți-e frică de mine? întreba el zâmbind, iar Anya îl privi cu coada ochiului, dar nu spuse nimic.

  Domnul Willson îi ținu ușa pentru a ieși din local și Anya îi mulțumi printr-o mișcare a capului de sus în jos.

  Fata avea un sentiment ciudat, pe care nu și-l putea explica singură și păși în urma domnului cu păr șaten și ochi verzi care mergea drept spre bolidul său luxos, un Bugatti La Voiture Noire. Probabil această mașină l-a scutit de câteva milioane serioase de dolari din buzunare, dar, la ce bun să ai bani și să nu-i folosești?

  Anya se opri în fața domnului Willson și acesta îi zâmbea, apropiindu-se de portiera, al cărui mâner îl ținea prins între degetele-i albe și lungi.

— Eu chiar aș putea să iau un taxi. Nu vreau să vă deranjez nicicum, șopti fata și își duse palma spre ochi pentru a-i putea zări chipul proeminent pe sub soarele ce o orbea la propriu.

— Ei, nu fi prostuță, șopti el. Nu este niciun deranj.

  Anya îl privi pentru o ultimă dată cum aștepta acolo de parcă i-ar fi propriul valet și i se păru că toată această situație deja devenea penibilă. Ce om poate fi atât de drăguț?

  Până la urmă, fata intrase în interiorul mașinii, așezându-și posteriorul pe scaunul din piele neagră. Simțise cum cade într-o groapă. La naiba! Ura chestiile astea scumpe. Nu era făcută pentru așa ceva și i se părea ciudat din toate punctele de vedere.