Câștigată de un Mafiot

Capitolul V

Am intrat în camera din capătul holului.
Era o camera drăguță,prietenoasă cu un tapet de culoare bej, un pat situat în mijlocul camerei, un dulap ce ascundea mai multe cutii era situat într-un colț întunecat iar o fereastră cu draperii albe făcea camera să pară mică.

M-am așezat pe patul din fața mea.
Am încercat să ațipesc, dar nu puteam. Doar un gând mă frământa: De ce are un tablou cu fratele meu? Ce naiba a mai făcut? Chiar dacă nu l-am văzut de trei ani, mereu mă gândesc la el și îi trimit bani lunar. Îmi este atât de dor de el.
Într-un final am ațipit.

***

Ușa camerei învechite se aude ușor, deschizându-se. Pe ea intră o femeie de vreo 40 de ani. Vocea ei gingașă se aude încetișor:

-Domnișoară Rowen, vă așteaptă în sufragerie domnul Castellano. Aceasta îmi întinde o pungă cu câteva haine.

-Cobor imediat. Îi răspund acesteia cu un zâmbet fals. Aceasta dă din cap aprobând și iese.
Merg spre baia situată vis-a-vis de ușa camerei mele. Îmi fac un duș scurt și mă îmbrac cu hainele aduse de acea femeie.
Mă uit în oglindă pentru un moment și văd că pe fața mea erau doar zgârieturi. Le ignor și ies din baie. Înaintez pe holul ce nu se mai termina. Ajung la scările din lemn de ștejar, pe care le cobor încetișor.
Ajungând la ultima treaptă mă opresc, iar vocea bărbatului de aseară se aude:

-De ce te-ai oprit? Continuă, se răcește ceaiul.
Mă uit spre acesta și îl văd. Acesta citea ziarul. Un ziar pe care îl obișnuiam să-l citesc și eu dimineața.
Înaintez spre acesta și mă așez pe scaunul din fața sa. Iau de pe măsuța de cafea de un alb imaculat, cana de ceai. Bărbatul din fața mea mă privea fix în ochi și nu spunea nimic. Eu priveam în jos, uitându-mă la gresia albă. Acesta schițează un zâmbet pe care eu îl observ. Îmi întorc privirea spre el, făcând contact cu ochii lui căprui.

-De ce ești așa tăcută? Vocea lui făcându-mi pielea de găină.

-Ce ai vrea să spun? Să îți mulțumesc că m-ai răpit? Spun eu, înghițând în sec.

-De ce nu începi cu fratele tău? Sau cu tatăl tău? Spune acesta sorbind din cana sa de cafea, cu un zâmbet larg pe față.

-Nu știu nimic despre ei. Ce legătură au ei cu tine? Sau de ce ai un tablou cu fratele meu? Spun arătând spre peretele unde se afla tabloul.

-Micuțo, doar eu am voie să pun întrebări iar tu îmi răspunzi, bine? Acesta își duce mâna spre șuvița rebelă, dând-o peste urechea stângă.

-Bine. Vocea mea gingașă îi răspunde mafiotului din fața mea.

-Elijah. Spune acesta întinzând mâna.

-Deja îmi ști numele. Schițez un mic zâmbet, strângându-i mâna rece.

-Poți pleca acum. Vocea lui blândă se transformase instant într-una dură și rece. Mă uit împrejur și îl văd pe Andrew, stând lângă tocul ușii de la sufragerie. Acesta când mă văzu, își făcu ochii mari, plini de mirare. Puteam să văd cum ochii lui îi întrebau pe ai mei: "Tu ce dracu cauți aici?".
Îl salut printr-un gest al mâinii și mă îndrept spre scările ce duceau la etaj.

Îndreptându-mă spre camera mea, ochii îmi zăresc o bibliotecă, micuță, dar cu multe cărți.
Mă îndrept spre aceasta și caut câteva cărți care să mă facă să uit unde mă aflu.
Găsesc câteva cărți și mă îndrept spre ieșirea din această cameră dar nu apuc.
Mă izbesc de un corp bine făcut. Îmi ridic privirea, încetișor, iar ochii mei zăresc o pereche de ochi verzi. Erau a lui Andrew.
Acesta mă trage într-un colț și mă lipește cu spatele de perete.

-Ce dracu faci aici?! Vocea lui dură se aude în șoaptă.

-Șoferul tău m-a adus. Ai uitat? Vocea mea la fel de dură se aude.

-Trădătorul... Spune acesta dezamăgit.

-Ce vrei să spui?! Spun speriată.

-Trebuia să te ducă la tatăl tău! Damn it! 

-Ce?!

-Trebuia să te ducă la tatăl tău, nu la Elijah!

-Tata? Stai, ce legătură are cu asta?

-Păi....Nu apucă să spună tot deoarece o voce de fetiță se aude din spatele lui.

-Cine sunteți voi? Tatei nu îi plac persoanele ce calcă în biroul său, fără ca acesta să știe.Spune aceasta. Era o fetiță de vreo 4 ani.

-Hai să plecăm. Îi șoptesc lui Andrew.

-Ai dreptate. Tatei nu îi plac vizitatorii. Vocea mafiotului de mai devreme se aude în spatele fetiței.

Am încurcat-o