Dacă aș putea n-aș mai simți
chiar dacă ar fi să renunț
la mirosul sânzienelor de vară
deschid ochii și văd moarte;
îi închid și chiar o simt
în cuptor de păpădie
viaţa naște din nimic
cerul cade-n lacrimi aspre
stinge iadul;dar renaște
cuprinzând din nou natura
cu flăcări tot mai albastre
mierla plânge-n depărtare
și-acum plâng și eu cu ea
cum plângea muritoare
când iubitul îi pleca
florile plâng azi și ele
când simt a morții chemare
căci nimicul s-a născut
și să plec mă rog cu-ardoare
și ce bine-ar fi să mor
odată cu-a mea natură
și ce bine-ar fi să mor
când a mai rămas doar ură
YOU ARE READING
Mă topesc în mine însămi
Poetry„elogii pentru mai târziu, dureri și strigăt ferecat inima mea, în stare pură, închisă într-un vis uitat."
