Veneai zilnic și îți făceai griji de mine.
În afara de tine nu am mai avut nici un vizitator, poate numai câțiva colegi care au venit pe 10 minute.
Dar tu nu, tu veneai de dimineață până seara târziu când deja vizitatorii trebuiau sa plece.
Ma durea gândul ca o făceaj ca îți e mila de mine sau ca pur și simplu sa nu ma simt singur.
Iar când te-am întrebat pur și simplu îmi venea să plâng și sa îți tip sa pleci dar m-am abținut din țipăt și doar ți-am zis sa nu mai vii pe la mine.
Ai lăsat capul în jos și ai ieșit iar eu nervos de faptul ca vorbeoe mele s-au adeverit, am început sa arunc în perete tot ce aveam sub mâna.
