Partea 11

28 0 0
                                    

“ Ies din casă şi dau peste un poliţist , tânăr , şi foarte chipeş .

- Ce faceţi aici ? întreabă el.

- Aici stau eu .. defapt , am stat .

- Casa asta a fost vândută.

- Mie nu mi-au zis asta părinţii.

- Acum ai aflat. Sper că ai unde să stai şi .. să treci peste !

- Sunt ok . Şi da , am unde sta . O zi bună.

- La fel .

Oricum n-aveam ce face în casa aia . Dar eu ştiam că nu a fost vândută...părinţii mei n-au avut când să-mi spună asta .. 

Iau maşina din faţa casei şi plec spre apartamen , să văd în ce stare e , şi o să anunţ să mi se trimită lucrurile aici , nu în Canada .

Ajung în faţa blocului şi urc la etajul 8 . Scot cheile şi deschid uşa . Înăuntru totul era la locul lui , neatins . Umblu şi verific tot . Era impecabil . 

Aud cum sună ceva din geanta mea lăsată la uşă . 

Fug spre uşă şi scot telefonul , am primit un mesaj :

“ O să plăteşti pentru tot ce ai făcut . Să nu crezi că ai scăpat de mine , Alison era doar o păpuşă cu care mă jucam cum vroiam eu ca să-mi bat joc de tine . Nu m-ai lăsat fără partener , dacă asta crezi tu . Drăguţa , cam mulţi duşmani ai .- A „

Fix asta îmi mai trebuia . Brusc ,îmi amintesc că eu eram înscrisă la facultate în Londra . 

Nu mă mai duc anul acesta , o să-mi iau o slujbă dacă e nevoie, ceva de scurtă durată . Şi la anul , mă înscriu aici . 

Trebuie să-l sun pe Harry .. 

- Kate ? S-a întâmplat ceva ?

- Vino la apartamentul meu din NY .. nu cel de lângă Alison , celălalt.

- Imediat.

În 30 de minute era la uşa mea , cu un buchet imens de trandafiri .

- Pentru tine ..

- Vai , ce drăguţe sunt , intră.

Ne-am dus într-o cameră şi ne-am aşezat pe pat . Eu în braţele lui , mă ţinea strâns . Ca şi cum nu mi-ar mai fi dar drumul niciodată.

Am stat la discuţii cam o oră şi i-am povestit tot , despre A , despre Alison , despre facultate , despre moartea părinţilor mei ..

- Voi fi mereu lângă tine , alături , orice s-ar întâmpla.

- Ştiu asta , simt .

- Eşti în siguranţă . şi mă pupă pe frunte .

Ne punem să vizionăm un film , de comedie , să mai şi râdem puţin , el caută filmul pe net şi eu m-am dus să fac nişte popcorn .. 

Am pus la microunde punga şi am auzit cum bate cineva la uşă .

M-am grăbit să deschid şi în faţa mea era o doamnă , blondă , mică de statură cu nişte ochelari haioşi .

- Vă pot ajuta cu ceva ?

- Domnişoara Kate McCann ?

- Da , chiar eu .

- Am fost anunţată ca la vârsta de 18 ani să afli adevărul despre familia ta .

- Păi , intraţi .. chiar sunt curioasă să aflu .

- O să fiţi surprinsă .

Am invitat-o în living şi i-am oferit un scaun pe care să stea si o cafea proaspăt făcută . 

Apare Harry .

- Dragă , eu am nişte treburi de rezolvat , ah , bună ziua , cine este ea , Kate ?

- Chiar acum aflu , vorbim când te întorci .

- Bine , nu stau mult !

M-am aşezat şi eu comod şi am aşteptat să aflu acel adevăr despre care tot vorbeşte ea . 

Era de la asociaţia de adopţii din New York , o cheamă Celina . 

Am stat cam o oră la discuţii , mi-a zis că eu sunt adoptată.

Când mi-a dat această bombă .. îmi venea să sparg totul din jurul meu , am fost minţită cu neruşinare timp de 18 ani ?! 

Am fost părăsită de părinţii mei reali , nu se ştie din ce cauză , şi am fost adoptată de familia McCann ..

- Sigur nu e o glumă ?

- N-am de ce să glumesc pe subiectul ăsta !

- Atunci , scuzaţi-mă , dar am nişte treabă , dacă e altceva.. spuneţi-mi acuma .

- Nu mai este nimic , sper să nu ..

- Staţi linştită , n-am să înebunesc şi nici n-am să mă sinucid , o zi bună !

- La fel ! 

A ieşit din apartament şi m-am aşezat pe canapea . ADOPTATĂ ? Şi eu nu ştiam nimic ? 

Chem un taxi şi mă îndrept spre cimitir . Nici n-am fost la înmormântarea părinţilor mei adoptivi.. nici n-am plătit nimic , a plătit statul .. N-am invitat pe nimeni..n-am făcut ceremonie , nu i-am condus pe ultimul drum , NIMIC . A fost aşa... groparul s-a ocupat de tot...

Era aşa ciudat..că n-am făcut nimic pentru ei.. le sunt îndatorată..că au avut grijă de mine , chiar dacă m-au minţit .

Am ajuns la cimitirul Dratford , plătesc taximetristului şi mă îndrept cu paşi greoi spre mormântul amândurora.. erau puşi unul lângă altul .. totul era făcut din marmură , chiar foarte frumos şi aranjat .. 

Mă pun pe jos , lângă mormânt ..

• Ştiu că n-aţi vrut să mă părăsiţi , vi s-a luat viaţa din cauza mea .. Dacă nu eram eu , voi încă trăiaţi , chiar nu-mi mai pasă dacă m-aţi minţit sau nu , contează că mereu m-aţi ridicat când eram jos , şi că nu m-aţi părăsit cum au făcut părinţii mei reali .. Îmi pare rău că n-am făcut nimic pentru voi..şi că nici nu m-a interesat să vin aici , când v-a înmormântat . Îmi vine să mor şi eu ! Să fiu cu voi ! Şi să se termine acest coşmar .. Cât de curând o să mă aflu şi eu acolo sus , cu voi .. după ce fac unele lucruri neterminate , promit ! N-o să vă las acolo singuri .. 

Încep să plâng cu lacrimi fierbinţi .. nici nu mai ştiu ce să le zic .. le datorez viaţa mea ! Acum.. ce să fac ?

Să aleg drumul cel uşor , şi să mor , sau să merg pe cel greu .. şi să-l înfrunt pe A ? “

A is everywhereWhere stories live. Discover now