Dubla Alegere #Maxfild Brothers I

Capitolul 9

A fost o zi spre sfârșitul toamnei, cred că una dintre ultimele zile însorite din anul acela. Mi-am dat seama că ceva nu e in regulă încă de când am ieșit din casă în dimineața aceea iar Tyler nu era acolo. Nu s-a mai întâmplat până acum să lipsească dar eram oricum în întârziere așa că nu am mai avut timp să stau să îl aștept sau să merg până la el să verific dacă nu cumva a plecat deja.
Când am ajuns la școală, Thomas nu era acolo, dar asta nu m-a alarmat pentru că Thomas lipeasea oricum destul de mult. Pe parcursul zilei m-am uitat prin școală după ei, dar nici urmă de băieții Maxfild. Asta nu m-a alarmat însă deoarece era posibil ca pur și simplu să nu ne întâlnim pe holuri în ziua aceea. Era o școală mare până la urmă.
Abea când am plecat acasă iar Tyler nu mă aștepta în locul său obișnuit am început să îmi pun întrebări. M-am gândit că poate a plecat mai repede sau poate nu a venit deloc pentru că e bolnav sau ceva, dar ceva din interiorul meu mă făcea să cred că e mai mult de atât.
Am mers singură acasă și când am ajuns mi-am făcut temele apoi m-am schimbat din rochia de școală într-o pereche de pantaloni și o bluză și am iesit afară.
M-am așezat pe scările de la intrare și mi-am ridicat capul închizând ochii ca să las ultimele raze ale soarelui de toamnă să îmi mângâie obrajii.
Am simțit o adiere răcoroasă și soarele a dispărut dintr-o dată. Când am deschis ochii am văzut că a intrat în nori. Mi-am mutat privirea și ochii mi-au rămas fixați în față.
Pe alee, cu obrajii plini de lacrimi și pieptul zguduindu-se din cauza plânsului, era Tyler.
M-am ridicat repede în picioare și am rămas fără cuvinte în fața acestei imagini parcă desprinsă dintr-o scenă apocaliptică.
Am făcut doi pași în față și l-am văzut pe Tyler lăsându-și având și alergând spre mine până când a ajuns lângă mine și și-a aruncat brațele în jurul trupul meu.
Eram mai mică decât el. Capul meu abea dacă îi ajungea sub bărbie și cu toate astea l-am strâns cât am putut de repede în brațe.
Trupul i se ridica de la suspine și a șoptit pe un ton disperat:
-A murit...S-a dus!
Un fior mi-a străbătut trupul și nu știam cum să îl strâng cu mai multă putere. Voiam să îl strâng atât de tare încât să reușesc să îi iau o parte din putere:
-S-a dus!
A mai suspinat el odată în timp ce plângea în brațele mele.
Nu a fost nevoie să îmi spună cine. Am înțeles.
Tot ce era de spus era în acele câteva simple cuvinte.
S-a dus. A murit.
Asta era tot ce conta. Restul era pur și simplu nesemnificativ.
       !!!IMPORTANT!!!
    ❤️!!! Draga cititorule,
  În primul  rând vreau sa iti multumesc pentru ca imi citesti cartile.
  În al doilea rand, cartea aceasta o sa fie publicata la o editura in scurt timp. Data exacta o sa fie anuntata oficial pe pagina mea. Asa ca vesti bune, in curand o sa poti sa ai acest volum in mana si sa alfi ce se intampla cu Eli, Tyler si restul fratilor Maxfild! ❤️❤️❤️ Spor la citit!