Vacanță în L.A.

4.Mă bucur doar că ești prietena mea

Nu mă surprinde faptul că restaurantul de tip fast-food este plin de oameni. Coada este atât de mare, încât zici că vine apocalipsa, iar aici este singurul loc ce mai furnizează mâncare.

- Eu votez pentru o pizza, spune Lexy în timp ce se uită prin geamul transparent la mulțimea înfometată. Dacă stăm aici, cred că voi leșina de foame.

- Pizza să fie!

Am plecat cât mai repede de acolo și ne-am îndreptat spre zona restaurantelor din incinta mall-ului. KFC era situat în afara complexului.

- Am mai făcut și un drum degeaba..., se plânge prietena mea.

Deja m-am obișnuit să se plângă de fiecare dată când facem un drum în plus. Nu mă mai surprinde nici tristețea de pe fața ei. Va dispărea de cum vom comanda acea pizza.

Ne așezăm la o masă și fiecare dintre noi își comandă câte o pizza și ceva de băut. Eu îmi iau o pizza capriciosa, căci sunt înnebunită după combinația acestui preparat împreună cu măslinele apetisante, iar prietena mea își comandă clasica pizza prosciutto. Nu îi plac legumele, iar această combinație dintre mozzarela și șuncă era mai mult ca perfectă pentru gusturile ei.

- Iar limonadă? o întreb pe Lexy în timp ce aceasta lasă meniul jos după plecarea ospătarului.

Ea mereu își comandă același lucru. Nu știu de ce mai răsfoiește meniul.

- Tura aceasta mi-am luat una cu căpșuni, deci nu consider că mi-am luat același lucru ca de obicei.

Băuturile veniră foarte rapid, iar asta m-a bucurat, căci muream de sete. Un Green Apple era exact ce aveam nevoie. Fără alcool, bineînțeles.

Liniștea se așternu între noi, așa că fiecare și-a luat telefonul și a început să îi acorde acestuia mai multă atenție. Mi-am verificat toate notificările, dar de dimineață până acum nu am primit niciun mesaj de la Victor. Cel mai probabil e ocupat, așa că nu îmi voi bate capul cu acest detaliu.

- M-a sunat tata aseară, a aruncat Alexa bomba.

Știam că va vrea să discutăm pe tema acestui subiect încă de când m-a sunat de dimineață.

Alexa și tatăl ei nu au o relație tocmai bună. Părinții ei sunt divorțați de când era mică (n-am reținut niciodată vârsta exactă pe care o avea prietena mea când a fost dusă prin tribunale pentru proces), iar ea a rămas în grija mamei. Din câte știu, tatăl ei a înșelat-o pe mama acesteia cu o angajată din compania pentru care lucra, iar acum acesta locuiește cu respectiva în S.U.A, parcă statul Minnesota.

- Și nu i-ai răspuns, așa-i?

- Normal că nu. Nu vreau să aud povești despre cât de minunată este familia lui sau alte tâmpenii. Ultima dată am început să plâng, iar mama abia a reușit să mă calmeze.

Mereu se rupe o parte din mine când îmi văd prietena cea mai bună atât de tristă. O iau rapid în brațe și îi ofer o îmbrățișare caldă, genul acela de îmbrățișare pe care știu că o iubește.

- Alexa, trebuie să nu-ți mai bați atâta capul cu privire la viața lui. Tu o ai pe a ta și e perfectă exact așa cum e, îi spun pentru a o încuraja.

- Ar fi putut fi mai perfectă...

- Ia-o altfel. Dacă ar fi fost „mai perfectă", noi am fi ajuns cele mai bune prietene?

Întrebarea mea a pus-o pe gânduri, iar după câteva secunde un zâmbet timid înflori pe fața ei.

- Poate că ai dreptate, spune în timp ce ia o gură din limonada ei.