Fum

Capitolul XI

Mai am o ora si termin programul, pot pleca de la scoala impreuna cu Loyd. El este cu mine, este la scoala..

Ne tinem de mana zambind, in timp ce trecem pe hol relaxati. Ceilalti colegi se uita la noi, sunt uimiti, si nu inteleg de ce. Dar ii ignor, caci asa e cel mai bine. Sunt fericita ca sunt cu Loyd.

Aveam nevoie de el, vroiam sa il simt aproape, imi era dor de el. Nu stiu de ce. Dar acum sunt cu el si asta e ceea ce conteaza. Ii zambesc, iar el imi zambeste la randul lui. Imi strange mana, si ma trage cu putere spre el. Umarul meu se izbeste de bratul lui, apoi el isi trece bratul peste umerii mei iar eu ma cuibaresc in bratele sale. Ma simt minunat. De mult nu m-am mai simtit atat de ocrotita. Atat de mult timp..

Ne oprim, iar cand imi indrept privirea in fata, vad ca am ajuns la sala in care facem romana. Ii dau mainile la o parte de pe mine, si ies dezorientata din bratele lui. Ma indepartez, lasandu-l cu alti colegi, eu ma duc spre prietenele mele. Vechile mele prietene, le zambesc iar ele ma saluta si imi arunca tot felul de intrebari, la care nu am raspuns.

Zapacita, plec de langa ele si ma duc la geam. Imi pun mainile pe pervaz, si ma relaxez pentru un minut admirand curtea. Cerul este plumburiu iar stelele nu se vad. Nici felinarele din curtea liceului nu sunt aprinse, dar totusi se vad mici umbre cum se plimba. Pana si pe hol, in liceu, becurile par a nu lumina cat trebuie. Este intuneric in unele colturi, si nu mai este nimeni pe hol. Doar eu, si colegii mei.

O colega, vine vesela spre mine.

- Ce culoare au ochii lui Loyd? Intreaba ea zambind.

Ii zambesc si eu, si ma indrept spre Loyd, iar ea ma urmeaza.

- Ce intrebare prosteasca, ii spun aproape razand. Ochii lui Loyd sunt caprui, aproape negrii.

Ea chicoteste, rosind.

- Nu, nu cred ca asta-i culoarea lor.

Sprancenele mi se unesc, si dau din maini enervata.

- Ba da! Aceasta este culoarea lor.

Ea incepe sa rada si mai tare, calcandu-ma pe nervi. Imi tot spune, ca aceea nu este culoarea ochilor lui Loyd.

Ma apropii furioasa de Loyd, el sta cu spatele la mine. Vorbeste cu Ivory, iar ea ma priveste uimita, cum pun mana pe umarul lui Loyd si il intorc cu fata spre mine.

In acest timp, ii spun colegei ce radea de mine:

- Uite, ochii lui sunt aproape negrii!

Dar imediat cum ma uit dupa dovada, inima incepe sa-mi bata cu putere si ma simt oribil.

Shante ma priveste cu ochii lui aurii, este curios si derutat totodata. Spranceana lui stanga se ridica, si gura i se deschide vrand sa imi spuna ceva. Iar eu nu mai inteleg!

Loyd era cu mine. Loyd! Iar acum Shante este in fata mea, derutat.

Nu mai inteleg. Cu cine sunt de fapt? Cu Loyd sau cu Shante?

Ma simteam atat de bine, cand eram cu Loyd, cand ma tinea de mana. Iar acum tremur toata, si nu inteleg de ce ma simt atat de prost caci i-am spus Loyd lui Shante. Inima imi bate de nebuna in piept, vrand sa iasa de acolo. Poate ea reuseste sa scape de acest chin. Eu nu reusesc.

Luminile se inchid, si pentru moment nu mai vad nimic. Ma bucur de intuneric, este mult mai bine, decat sa il vad pe Shante cum imi cere explicatii.

Apoi, maini ferme si calde, ma zgaltaie si deschid ochii.

Aceasi ochi aurii ma privesc, la fel de derutati ca mai devreme. Dar se calmeaza, si ofteaza usurat.

- Iubito, mai speriat, imi spune el strangandu-ma la pieptul sau.