Frumosul și bestia

La ce ai renunța pentru mine?

N/A Buna seara.   Acum  ceva timp nu aveam idei ca să pot scrie uite că azi  am mai scris, și cum pofta vine scriind azi am terminat de scris un capitol.

Spor la citit dragii mei cititori.

★★★★★

În acea zi nu am mai ajuns la Delia, eram extrem de supărată. Tatăl meu a ucis-o pe mama mea, pe  frumoasa și blânda mea mamă, nu îmi venea să cred. Nu puteam să cred, oare dacă m-aș duce să mă întâlnesc cu el ar termina cu aceste crime pe care le făcea? Cu cât mă gândeam mai mult cu atât ajungeam la concluzia că era inevitabil să mă întâlnesc cu el. Trebuia să încerc  să-l fac să termine cu ororile ce le lăsa în urma lui.

Problema era cum să-l fac pe Alpha Damian să mă lase să merg să mă întâlnesc cu tatăl meu. Eram hotărâtă să îmi văd tatăl oricum. 

Eram întinsă în pat mușcându-mi buzele extrem de gânditoare când l-am auzit pe Alpha Damian intrând în camera noastră.

Era obosit și murdar se vedea că e extrem de nervos.

-Ce s-a întâmplat de ești în halul acesta de furios? L-am întrebat eu privindu-l pe sub gene.

-Draga mea, trebuie să vorbim și când spun că vreau să vorbim e exact ce spun.  Însă mai înainte doresc să fac un duș . Și se îndreptă spre baie.

Eu m-am ridicat în sezut în pat  și am așteptat să termine de făcut dușul. "Oare ce probleme are?" m-am întrebat. "Sper că nu am făcut ceva?"   Nu avem idee despre ce am putea vorbi încât să fie atât de furios. 

Eram atât de absorbită în gânduri încât nu am fost atentă că el și-a terminat baia și a revenit în cameră. Părul lui negru deși era răvășit cum s-a șters încă era ud și îi atârna până peste urechi într-o dezordine atrăgătoare, firicele de apă îi curgeau pe pieptul musculos oprindu-se în prosopul ce-i înconjura talia  suplă și musculoasă. Am înghițit în sec simțind că mă excit.

-O, nu, nu , nu iubito. De data asta nu facem nimic până nu vorbim, a mârâit el strângând din dinți.

-Dar nu am făcut nimic, am spus eu înghițind în sec știindu-mă cu musca pe căciulă.

-Stela îți simt excitația. Crede-mă că și eu te vreau dar chiar trebuie să vorbim. 

Apoi el s-ar dus la dulap și s-a îmbrăcat rapid cu un tricou  bleumarin și un pantalon de trening de aceiași culoare.

S-a  apropiat de mine și s-a așezat în pat  lângă mine apoi m-a prins de mâini și m-am privit în ochi.

 -Stela, niciodată nu ți-am spus de ce te-am primit în haita mea.

-?

L-am privit în ochi întrebătoare, nu aveam curajul să pun nici o întrebare doream să ascult tot ce dorea să-mi spună ca să știu ce să-l întreb. 

Își trecu mâna dreaptă prin păr agitat apoi m-a privit gânditor.

-La începutul acestui an am avut un vis, era un vis extrem de ciudat. Te-am visat . Mă rog nu ți-am văzut chipul ci doar esența. Cum să îți spun , nu sunt un simplu vârcolac, undeva în linia mea genealogică a fost o vrăjitoare care a fost suflet pereche cu un vărcolac . Vrajitoarele nu mai există, au dispărut acum câteva sute de ani dar în linia mea genealogică exista un strop de magie  iar eu am moștenit aceasta infimă putere care este puterea de a se încrede în instincte.

- Vorbești serios? Dar cum ...

- Iubito când te-a adus Gelu la mine și te-am văzut pentru prima dată instinctul meu mi-a spus că ești o persoană extrem de importantă pentru mine . Inițial  nu am știut de ce aveam acea senzație că trebuie să te apără mai ales că nu credeam să fi jumătata mea, ști că nu aveam acele mijloace de miros și simț să ne recunoaștem dar instinctul meu m-am făcut să te iau sub aripa mea. 

- Și eu care credeam că așa faci cu toți vagabonzii.

-De obicei dacă îmi încalcă teritoriul și nu sunt agresivi le dau șansa să aleagă dacă rămân sau plecă mai departe dar pe tine nu te puteam lăsa să pleci.

-Din cauza înfățișării mele?

-Nu neapărat. Instinctul m-a atenționat să te țin aproape de mine.

-Te iubesc Damian. Mulțumită instinctului tau te-am  găsit.

Am vrut să-l sărut dar el mi-a pus un deget pe buze.

-Stai așa răutate mică, încă nu am terminat de vorbit.

-Dar...  Am zâmbit șmecherește și mi-am propus să-l fac să regrete că nu m-a lăsat să-l sărut.

- Sa revenim la , de ce azi eram furios.

-Păi de ce ai fost furios?

- Pentru că de câtva  timp s-au intensificat  atacurile asupra haitei . De parcă o forță necunoscută îi atrage pe toți vagabonzii la granițele haitei noastre.   

- Crezi că, că eu sunt de vină pentru aceste atacuri?

- Nu știu ce să cred , aceștia te caută și cineva le-a spus că ești aici. Asta am aflat azi de la unul din nenorociții aceia de vagabonzi înainte să-și dea duhul. Tată tău pare să fie în spatele tuturor acestor atacuri.

-Crezi că e mâna tatălui meu? 

- Instinctul meu spune că e mâna lui.

- Poate ar trebui să mă întâlnesc cu el și să-i spun că sunt în viață și că tu ești sufletul meu pereche.

-Iubito, îi putem spune că ești în viață dar să te întâlnești cu el îți interzic.

- Poftim?!

- Nu vreau să te întâlnești cu el. Nu ai înțeles până acum cât de rău e? Ți-a ucis mama, a distrus haite întregi până și propria lui haită încât acum e un vagabond.

-Dar cum este posibil ca un Alpha să ajungă vagabond? Nu am mai auzit așa ceva!

-Sigur că nu ai mai auzit așa ceva pentru că de sute de ani un Alpha nu a mai ajuns vagabond dar uite că el a ajuns. Iar acum e înhăitat cu vagabonzii.

Nu îmi vine să cred că tatăl meu a ajuns vagabond și eram sigură că nu este unul din acela blând. Dar tot trebua să mă întâlnesc cu el.

-Damian , știu că e periculos dar trebuie să mă întâlnesc cu el.

-Stela, trebuie să înțelegi că e periculos pentru oricine să se întâlnească cu un Alpha vagabond, este instabil psihic și te poate ataca. Nu vreau să pățești ceva acum că vei deveni mamă.

-Voi devenii ce?!

Nu îmi vine să cred ce aud. Cum să devin mamă, era prea devreme.

-Puiul nostru deja se dezvoltă în pântecele tale.Îi aud inima cum bate atât de repede și de finuț.

Mă ridic de pe pat și mă uit furioasă de sus la el. 

-Alpha Damian, necioplitulule! Cum să fiu însărcinată când de-abia ne-am culcat împreună!

-Cred că ai rămas însărcinată atunci când am făcut-o pentru prima dată.

-Ooo. Am spus eu cu o voce mică înroșindu-mă puternic. Am uitat că am făcut nebunii și altădată.

Un râs gutural umplu camera. Iar brațul lui puternic m-am atras spre el, apoi mi-a ridicat bluza deasupra abdomenului și mi-a sărutat pântecul gol.

- Îți mulțumesc pentru că exiști , iubito.

- Și eu te iubesc Damian, mai mult decât crezi.

-La ce ai renunța pentru mine? M-a întrebat el gânditor.

- La însăși viața mea, i-am spus eu știind că este adevărat. Aș face orice să îți fie ție și copilului nostru bine, i-am șoptit încet sărutandu-i părul negru încă ușor umed.

★★★★★

Va urma...