Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 12

Adrien Povestește

Cand ii vad buzele lipite de gura roșcatului, am simtit cum mi s-a taiat respirația .

Ii privesc degustat, observând cum mana lui ii mângâie talia, talia pe care doar eu am voie sa o ating. La dracu' doar eu am voie sa o ating in general. Cine e asta si cum isi permite sa accepte provocarea asta stupida ?

Si de ce mortii mei a acceptat Marinette sa faca asa ceva ? Sa ma vada cum fierb de nervi?

- A zis sa va sărutați, nu sa v-o trageți in fata noastra.*spun eu fara sa ezit .

Cand ma aude, bluenetta cu ochii azurii se îndepărtează de el, apoi ochii ei ii intalnesc pe ai mei .

Simt un fior pe sirea spinării, dar imi revin in minte imaginile cu ea si boul ala roșcat, asa ca ma ridic nervos de pe canapea si plec. Unde? Oriunde departe de ea .

Urc in masina, trântind zgomotos portiera in urma mea, apoi lovesc puternic cu pumnii volanul, continuând acest proces pret de cateva secunde .

-LA DRACU'! *tip eu.

Mai stau in masina pret de 2 ore, pana cand il observ cum iese cu ea din casa, apoi ii vad urcând in masina lui .

Numaidecât pornesc motorul mașinii, apoi ii urmaresc subtil. Daca o duce undeva si ....

Nu, nu pot sa ma gandesc la asa ceva . Marinette nu e proasta, abia il cunoaste .

Dar daca, pana la urma e atat de naiva si ii cade in plasa ? Daca o abuzează ? Nu pot permite asa ceva .

Insa gândurile macabre imi sunt întrerupte de soneria telefonului meu, iar pe ecran imi apare imediat numarul lui Sabine .

- Alo?*spun incet .

- Buna Adrien, scuze ca te sun asa tarziu, dar Marinette e cu tine ? O sun de cateva ore si nu raspunde. *ii aud glasul îngrijorat .

As putea spune ca e cu mine, as putea sa o scot din belele, dar asta ar însemna sa o mint pe Sabine, pentru ca nu mai sunt refugiul lui Marinette.

-Nu, nu e cu mine. Dar am vazut-o acum 2 ore la o petrecere, insa de atunci nu mai Stiu nimic de ea . Din cate mi-au spus ceilalti, a plecat cu un baiat.*spun eu nesigur .

- Oh Dumnezeule, ce ma fac? Sper sa fie bine. Multumesc ca mi-ai spus, pupici.*spune Sabine si inchide .

Oftez zgomotos, apoi continui urmărirea mașinii gri .

Dintr-o data face o curba pe care nu ar fi trebuit sa o faca, ceea ce imi confirma bănuielile .

Asta are de gand sa o duca altundeva pe Marinette, nu la ea acasa .

Vad cum masina lui prinde viteza, asa ca apas si eu puternic pe acceleratie .

Cand intra pe o poteca care ducea spre pădure, ii fac semn cu flash-urile.

Zambesc victorios cand intoarce masina, ceea ce inseamna ca si-a dat seama ca sunt eu.

De data asta merge pe drumul corect, drumul spre casa lui Mari.

Opreste masina in fata casei sale, ea coboară repede din masina si ii face cu mana, in timp ce eu analizam usor situatia .