Cuibul păsărilor

33. Suntem aici, dragul meu!

 În vânzoleala produsă de apariția lui Weiss, nimeni nu băgă de seamă când Simon se strecură prin ușa lăsată deschisă a salonului, ascunzându-se sub picioarele unui scaun, apoi sub servanta de lângă fereastră. Mai pătrunsese astfel în salon, când mama sa îl oprise să intre pe motiv că discuțiile erau între oameni mari, fără copii, dar descoperise cu dezamăgire că se plictisise repede ascultând discuțiile despre bani, influențe și decizii. Adulții nu se distrau deloc!

Nici acum, privind pantofii celor care se agitau prin salon, nu era ceva interesant de urmărit. Mama sa rămăsese în mijlocul încăperii, Grig și Paul se învârteau în jurul ei, musafirul lovea din când în când cu bastonul în podea iar Janette păzea ușa, gata să intervină și să-și apere stăpâna. Simon vru să iasă din salon, dezamăgit că nimeni nu râdea și nu glumea, dar vocea lui Grig îi oprise retragerea.

,,—Stai puțin! Simon este fiul meu și numele lui este Ciure!" . Copilul se opri sub scaun atent la vocea lui Grig. De multe ori își întrebase mama despre cine fusese tatăl său, iar răspunsul venise vag, amintind când de o moarte, când de o dispariție, tulburându-i înțelegerea. Acum prietenul său, Grig, care îl însoțise de câteva ori în plimbările cu calul și se jucase cu el de-a cavalerii care doreau să-și apere cetățile, zisese că era tatăl lui și nimeni nu negase acest lucru. Vru să iasă de sub scaun, dar pașii zăngăniți ale ofițerului care intră în salon, urmați de cei ai jandarmilor îl opriră. Asistă la arestarea musafirului nepoftit, la plecarea oamenilor legii și la îmbrățișarea dintre mama sa și unchiul Ilie, dar mai ales la faptul că mai exista cineva care se împotrivea de la depărtare fericirii mamei sale- bunicul Sebeșanu.

—Deci, ce vrei? O după-amiază de duminică citind o carte despre aventuri sau să trăiești pe pielea ta aventura?

Simon hotărî să iasă de sub scaun și alergă spre mama sa încercuindu-i mijlocul cu îmbrățișarea lui. Eva se desprinse de Ilie și-l ridică în brațe pe copil strângându-l la piept. Cum să aleagă mai bine? Prezența lui Simon îi întărise convingerea că, pentru el, rămânerea la Strasbourg și căsătoria cu Paul avea să fie cea mai bună variantă; cunoștea orașul, se jucase cu bucurie cu fetele lui Paul, îl acceptase ca membru al familiei în desele lui vizite de un an și mai bine încoace, deci Paul să fie! Chiar când ridică privirea spre Alerion, care urmărise cu speranță și temere apariția lui Simon în salon deoarece nu avea idee ce ascultase copilul până atunci din discuțiile aprinse dintre Weiss și ceilalți, cel mic scânci și-i făcu pe toți să tacă.

—Maman, vreau cu calul!

Eva îl privi pe Grig și ochii ei licăreau ca două stele gemene pe cerul nopții de augusr. Vocea ei tremură ușor la primele sunete, apoi răsună sigură în încăperea ăn care pretendenții la mâna ei așteptau un răspuns de la ea.

—Întotdeauna mi-au plăcut lecturile de duminică.

Grig simți cum sufletul său se prăbușește ca o faleză roasă de valuri și lovită cu putere de talazuri să se desprindă de solul încleiat. Sudoarea rece și enervantă îi cuprinse fruntea, mâinile începură să-i tremure căutând sprijin pe spătarul unui scaun de lângă masă și cum orice cale spre inima Evei se pierduse, își puse toate speranțele în cuvintele copilului. Pivirile tuturor se mutaseră acum de la băiat la Paul, care încerca din răsputeri să-și stăpânească emoția recunoașterii statutului său în fața femeii dorite. Simon întinse brațele spre tatăl său și o forță pe Eva să se apropie de Grig cu copilul în brațe până când tabloul unei variante de familie fericită stârni în pieptul lui Paul o revoltă nestăpânită, care răbufni acid în liniștea mocnită a salonului.

—Sunt dezamăgit de alegerea ta, doamnă Seb! zise încet Grig căutând în întunericul din ochii ei acea sclipire vie a sentimentelor zărite cu o noapte în urmă. Credeam că relația noastră va fi apreciată de tine și, după tot ce-a fost între noi în trecut, ai să alegi cu mintea limpede să oficializezi relația noastră. M-am înșelat! Se pare că omul caută permanent confortul în defavoarea frământărilor tumultoase ale inimii. Te-ai deprins prea iute cu obiceiurile reci ale străinilor, doamna mea, c-ai uitat de fluturii din piept imediat ce ai dat de siguranța unui acoperiș și a unei reputații de guler plisat. Te va face să suferi, Eva!