Miraculos: Buburuza şi Motan Noir Volumul 2

Timpul trece

Au ieşit foarte bine! Am făcut invitații de tip petrecere!
Pe lângă noi trecea domnul care ne veghea să vadă ce lucram. Acesta a întrebat ce făceam, iar noi i-am spus că făceam invitații de tip petrecere, apoi ne-a lăsat în treaba noastră.

Alya: Nu pot să cred că le-am terminat! Doar într-o singură oră!
- chicoteşte -
Eu: Noroc că avem prieteni aşa de buni. - spun şi zâmbesc -
Alya: Aşa-i! Deci am terminat invitațiile. Ce urmează, organizatoareo? - spune ea şi zâmbesc -
Eu: Păi, nu ştiu. Alya, mai sunt 4 zile! Avem timp destul!
Alya: Da. Marinette, nu mai fi stresată! Totul va fi bine. Vei vedea!
- spune încercând să mă facă să mă simt mai bine şi reuşeşte -
Alya: S-a sunat!
Eu: Da!

După ce spunem astea, copiii din clasa noastră se împrăştie prin tot liceu rămânând doar eu, Alya şi cele 30 de invitații.

Eu şi Alya ne hotărâm să mergem şi noi pe afară ca restul colegilor noştrii şi aşa facem. Când ne întâlnim cu ei, vedem că se joacă un fel de joc.

Eu: Ce jucați?
Rose: Adevăr sau provocare.
Alya: Jocul meu preferat!
Ei: Ştiiim! - spun ei în timp ce zâmbesc -
Eu: Orice numai asta nu! - spun cam îngrijorată -
Millen: Haide, Marinette! Cu tine e mult mai distractiv!
Eu: Binee. - dându-mă bătută -
Ei: Daaa!
Eu: Înainte de asta… puteți să le dați invitațiile acestea părinților voştrii? Aşa ar fi mult mai uşor.
Ei: Desigur!
Eu: Bine.

Apoi jucăm jocul preferat al Alyei: Adevăr sau provocare. Jocul pare puțin mai diferit decât îl cunoşteam eu, acela fiind cel cu sticla. Fiecare, din câte se pare, spune pe rând o întrebare care nu are legătură cu
" da " sau " nu ", dar trebuie să răspundă cu adevărat obligatoriu. Şi la provocare e diferit pentru că l-am auzit pe Nino spunând la începutul jocului " Nu avem voie să schimbăm provocarea ". Se pare că aşa este jocul cu mai mult de două, trei sau patru persoane.

Eu: N-am mai întâlnit versiuna asta la jocul adevăr sau provocare. Cel pe care îl ştiu eu este acela cu sticla.
Rose: Aşa ne-am gândit noi să fie jocul.
Millen: Da. Dacă dăm cu sticla e posibil ca unii să fie întrebați sau provocați de mai multe ori, iar alții să nu fie deloc.
Max: Acel joc cu sticla e pentru doi, trei sau patru jucători.
- reaşezându-şi ochelatii -
Eu: Bine. Merci că m-ați lămurit. - ei începând să râdă - De ce râdeți?
Ei: De nimic.
Eu: Bine. Cine e primul?
Ei: Alyaaa!
Alya: Super! Dar stați puțin! De unde începem?
Alix: De la tine din partea ta cea stângă.
Alya: Vrei să spui ca în ritmul acelor de ceas, da?
Alix: Dap!
Alya: Bine. Nino! Adevăr sau provocare?
Nino: Adevăr!
Alya: Este adevărat că m-ai mințit de câteva ori?
Nino: Daa…
Alya: Ştiam, dar voiam să aud de la tine. Hehe.
Nino: Hehe… - râzând ciudat -

Am mai fi jucat jocul, dar deja s-a sunat de câteva secunde aşa că mergem la ore. Nimeni nu vrea să întârzie la ora doamnei Mendeleev că e un pericol mai mare decât un akuma. Colegii mei, inclusiv eu, nu vrem să primim ca pedeapsă un eseu de 10 pagini despre nu ştiu ce lecție de la chimie sau fizică, pentru că ea le practică pe amândouă.
Da, e adevărat. Avem aceeaşi doamnă la fizică şi la chimie pentru că cam seamănă. Mie îmi place să spun că sunt surori, fizica şi chimia, sora cea mare fiind matematica.

După ore…

Mă duc acasă, dar înainte de asta îmi iau la revedere de la prietenii mei din clasă, mai ales de la Alya. Apoi îmi continui drumul spre casă. Casa mea este cam aproape de şcoală, deci nu o să depun prea mult efort. Intru pe uşa brutăriei şi trec pe la sufragerie, vrând
să-mi salut părinții şi asta fac.

Eu: Bună mamă! Bună tată!
Mama & Tata: Bună, dragă!
Eu: Uitați aceste invitații la o petrecere!
Mama: La o petrecere? A cui e ziua?
Tata: Da! Şi eu sunt cam curios.
Eu: Aveți toate detaliile pe invitație.
Mama: Va veni şi Emilie la petrecere?
Tata: Şi Gabriel va veni?
Eu: Cred. Nu l-am întrebat pe Adrien.
Mama & Tata: Binee… - spunând trişti -
Eu: Dar tot vă întreb. De unde îi cunoaşteți pe părinții lui Adrien? Adică, dacă îi cunoşteați de ce eu l-am întâlnit pe Adrien tocmai la începutul noului an şcolar?
Mama & Tata: Ăăăăă… este o poveste lungă…
Eu: Vă ascult! - spun eu din ce în ce mai curioasă -
Mama: Păăăi…

Va urma…

Sper că v-a plăcut acest capitol şi v-am stârnit
interesul pentru următorul!
Să aveți o zi miraculoasă!