Avocatul apararii ( publicată)

Prolog

**

Toate drepturile asupra prezentei cărți sunt rezervate Editura Stylished.

Prolog

Stateam fata in fata de 10 minute fara sa ne spunem nimic.Eu il sfredeleam cu cea mai furioasa privirea a mea,iar el privea prin mine la un punct aflat in spatele meu.M-am intors dorind sa aflu la ce anume se incrunta asa.

Apartamentul de la etajul 12 era decorat minimalist,in tonuri de alb si negru,totul numai sticla si piele,totul numai colturi si unchiuri.Eu ce cautam in peisajul acesta?A,a,da,vroiam sa aflu ce este mai interesant decat prezenta mea pe peretele din spate.De fapt ,asta cautam sa aflu pe moment,dar ma aflu aici cu el pentru ca mafia este pe urmele mele si colac peste pupaza nemernicii aia de la KGB ma urmaresc si ei.Ca sa o spun pe cea dreapta,KGB nu se deosebeste prea mult de mafie.De cand eram copil am auzit niste povesti infioratoare despre KGB,despre diavolul insusi.Cea mai pregnanta poveste este cea a unui unui tanar care a fost interogat de catre KGB. Insa eu nu as numi asta interogare, ci tortura. Tanarul interogat a fost asezat pe un scaun si legat la maini cu niste curele. De fiecare data cand nu coopera, era electrocutat, incepand de la 1500 de volti pana la 2000 volti.

O alta metoda de care am auzit este aceea a innecari false. Celui interogat ii este asezat pe fata un prosop, apoi ii aste turnata apa pe fata. Cand acesta simte ca se ineaca apa este oprita. Este cel mai oribil lucru de care am auzit, sa iti vezi moartea cu proprii ochi. Am auzit si ca, cei de la KGB au o masa mare, pe care cel interogat este intins si legat de maini la un capat al mesei si la picioare la celalalt capat al mesei. Pentru a il forta sa vorbeasca pe cel interogat, agentii trag de o manenta si intind mainile si picioarele interogatului. Ce ar putea fi ma rau decat sa iti simti oasele rupte.?

Deja ma privesc in acel scaun electric sau intinsa pe jos cu un prosop pe fata in timp ce agentii imi provoaca o falsa inecare sau si mai rau simt deja cum toate oasele imi sunt intinse. Inca ma intreb de ce ar urmarii KGB o adolescenta de 17 ani ai carei parinti murisera de nici o saptamana.Am niste idei nu prea dragute,dar mai bine le pastrez pentru mine. Tatal meu mereu imi repeta, mai bine sa ai mai multe secrete decat mai multi dusmani. In situatia mea se potriveau la fix spusele tatei,dar instinctul imi spunea ca pot avea incredere in el,in avocatul meu.De ce sa aiba nevoie o adolescenta de un avocat?Poate pentru ca mafia si KGB credeau ca si-a omorat parintii si o vanau de la inmormantare incoace.

Mi-am dres vocea pentru ca linistea era deja stanjenitoare,iar el parea adancit in lumea lui.

-Hmm.domnule Kozlovski,mai sunteti pe Terra sau ati aterizat pe Marte?am intrebat cu ironie in glas. Abia atunci isi muta privirea spre mine si imi doream sa o fi facut-o mai demult.Ochii lui albastrii reci ma faceau sa ma infior,contrar mesajului pe care il transmitea.Treptat privirea i s-a mai incalzit si am putut sa observ cum i se formau riduri dragalase-dragalase ce?-la ochi pe masura ce zambetul i se latea pe fata.

-Nu,domnisoara Romanova,nu am aterizat pe Marte,dar tu s-ar putea sa fi nimerit in mijlocul iadului si nu o sa fie deloc placut.