Să mă prezint

7 0 0
                                    


Nu am fost la mare de ani de zile, dar nu poți uita prima îmbrățișare a valurilor și primul contact cu nisipul plajei, care îți oferă o coliziune mai intensă decât orice sărut furat la o petrecere.

M-am născut într-un orășel micuț, la munte, unde ziua începea fără chef de viață și se încheia cu tot felul de dorințe și gânduri adresate unui felinar din colțul casei, mai pe românește, unui stâlp de iluminat stradal.

Spun „începea" pentru că de 2 ani sunt studentă în București, iar dacă te întrebi de ce o țărăncuță ca mine s-a hotărât să studieze în capitală,  răspunsul nu se va afla aici, asta pentru ca nici eu nu știu ce naiba fac în acest oraș.

Am 20 de ani și nu am realizat nimic. Nu tu note bune, am învățat în jurul notei 8,50, nu tu activități extracurriculare, nu tu realizări mai deosebite, nu tu model de urmat, nici facultatea nu e cine știe ce, but this is who i am right now.

Tu, cititorule, nu ai de unde să știi dacă ce mănânnc aici este adevărat sau nu, dar singurul adevăr de care poți să fii sigur este faptul că sunt o persoană grav debusolată. Deși de multe ori încep ziua mulțumită, sfârșesc prin a căuta un motiv pentru care să nu îmi fac bagajul și să dispar undeva în lume, unde să nu cunosc pe nimeni, să nu depind de cineva sau să am same reponsabilități și nicio satisfacție, să o iau de la capăt de fiecare dată fără să-mi fie frică, că voi dezamăgi pe cineva la care țin, iar greșeliile rămânând între noi o veșnicie.

Ei, viața e ca și o roată, după atâtea dezamăgiri, vine și o bucurie, chiar și una mică și nesigură.

„Capul sus! " ar spune orice optimist, iar asta vă îndemn pe toți să faceți.



Cine sunt?Where stories live. Discover now