Salvarea Americii

Negocierea

  Între timp, Shoji încerca să stabilească un apel vidoe oricui pentru a putea ca să își pună în aplicare planul. Până la urmă, există persoane în Pentagon, prin urmare reușește cineva să-i răspundă. La capătul mesei era prim-ministrul, Peter Marcus.

  —Ce dorești, Shoji Korona? întrebase acesta.

  —Se pare că sunt foarte cunoscut.

  —Un traficant de arme și o sursă infinită de muniție pe timpul războiului este foarte cunoscut.

  —Mulțumesc! Dar astăzi nu vreau să vorbim despre faima mea. Vreau să începem negocierile.

  —Ce dorești?

  —Retrageți armata și dați-mi codurile de acces la tot ce aveți... bani, arme, tot!

  —Și dacă nu vrem?

  —Mă gândeam eu că aveai să pui întrebarea asta. Koro! Sore o jisan shite kudasai. (Koro! Adu-l)

  Tipul l-a luat pe Satoshi. Shoji a luat pistolul și l-a pus la tâmpla lui și în secunda a doua a tras.

  —Nu!

  —Împăratul nostru de tot rahatul... s-a dus. Urmează președintele vostru... dacă nu îndepliniți cerințele. Aveți timp două ore, așa, că sunt băiat de treabă. O! Cât despre codurile de la arme, știu cine le are. Îmi mai trebuie o persoană și știu că n-a părăsit clădirea.

  Cu asta încheiase apelul lăsând în urmă un zâmbet malefic.

  —Ce facem, domnule? întrebase ministrul apărării.

  —Să ne supunem, din păcate.