Alone

13.

***???***

Si chiar cand credeam ca totul o sa fie perfect,am simtit mirosul acela.Mirosul acela de mosc si sange.

Si atunci,tot ce stiam era ce trebuia sa fug de acolo,inainte sa fac ceva necugetat.

***Miranda***

Era foarte greu sa ma mai mentin pe picioare.

Cum ajunsesera doamna si domnul Hammelstone acasa,m-au pus in pat si eram recunoscatoare.

Pe geamul deschis puteam sa aud aprinsa conversatie intre cele patru personaje.Ma simteam ca martora pe viu a unei telenovele foarte proaste.

--Sa vanezi lupi pe teritoriul nostru este complet interzis!Aici traieste o haita de lupi ce s-a mentinut din sec al XVI-lea!

--Domnule,eu doar am fost platit sa vanez lupul,asta am facut.

--Iar eu am facut-o ca sa o razbun pe Miranda.Ar trebui sa imi multumiti!

--Da,Anne,dar Miranda nu vrea sa fie razbunata.Nu a atacat-o,practic,nici un lup.A fugit de unul si a cazut.Deci nu ai dreptul sa faci astfel de lucruri.Mama ta nu va fi fericita cand va auzi.

--Nu puteti sa ii spuneti mamei!V-am facut un serviciu!

--Ne pare rau Anne,dar vom fi nevoiti.

Tot acest schimb de cuvinte,m-a readus in puteri.Mi-a reamintit cat de mandra de ea se simtea Anne cand mi-a aratat lupul si cat de mult o dispretuiesc acum.

***Nick***

Nu am mai vazut-o pe Anne de cateva zile,dar am recunoscut masina aceea.

Era a unei cunostinte de-a mamei:cea mai grosolana persoana pe care am vazut-o vreodata.

S-a oprit in curtea conacului Hammelstone.Am putut sa o vad pe Anne sarind fericita din masina si sa o vad pe miranda cum se albeste la fata.

Mai repede decat mi-am imaginat,au aparut si sotii Hammelstone.

Au inceput o discutie aprinsa cu cei doi,iar eu trebuia sa stiu ce se intampla.

--Ne pare rau ,Anne,dar vom fi nevoiti,am auzit cand am intrat pe poarta.

--Ma scuzati,dar ce veti fi nevoiti sa faceti?intru eu in discutie.

Doamna Hammelstone se uita cu o privire de gheata la mine.

--Va trebui sa ii spunem mamei voastre,despre fapta urata a Annei.

--Dar ce a facut?intreb eu surprins,stiind ca Anne e mereu foarte cuminte.

--Doar uita-te.

Vocea Mirandei ma facu sa tresar.Era asa..diferita.Era plina de ura...de dispret.

--Draga,trebuia sa mai stai in pat.

Parand iritata,Miranda scoase un mic "Sunt bine.",apoi se uita la Anne.Daca privirile ar putea ucide,Anne era moarta de mult.

In fata Annei era un sac mare,cu o mica pata rosie intr-o parte.Nu trebuia sa ma uit inauntru ca sa imi dau seama ce facuse Anne.

Am luat-o de dupa umeri si am condus-o spre poarta.

--Imi pare foarte rau.O sa fie pedepsita pentru faptele ei.

Am iesit pe poarta foarte nervos.Tot ce am crezut despre sora mea pana atunci era o minciuna.

***Miranda***

Am iesit sa ma plimb.Nu le-am spus sotilor Hammelstone decat ca ies pe afara.Dar eu stiam exact unde urma sa merg.

Mirosul acelor de pin ma lovi puternic de cand am intrat in umbra padurii.

Nu stiam unde era,dar stiam ca o sa apara candva,ca o sa vina la mine.

Nu am asteptat prea mult.Odata ce am vazut ca nu vine,m-am afundat in padure.Nu stiam exact unde merg.Picioarele ma duceau ca teleghidate.

Asta pana am auzit acele maraituri.Unde erau maraituri,erau si lupi.

M-am indreptat intr-a colo.Am mers,pana am vazut acel animal.Atunci,mi-am dat seama ca maraiturile nu erau de la lup ci de la capra aceea,care cauta in zadar aer,sugrumata de mazilarul puternic al lupului.

Dar nu aveam sa fac nimic ca sa opresc lupul.Capra aceea era sortita mortii.Este ciclul vietii.

Dar totusi,nu eram insensibila.Am luat o piatra mare si m-am apropiat de capra.Lupul a inceput sa maraie.Uitandu-ma prudent in ochii lui negri,am trantit piatra in capul caprei.I-am curmat suferinta.

M-am indepartat incet in timp ce lupul ma privea la fel de prudent cum l-am privit eu inainte.Apoi a inceput sa traga prada dupa el.

Asta e si capitolul 13.Sper ca nu am fost prea sadica.Nu ma judecati.

Sper ca va place cartea mea.Vote if you like!~_~Si daca aveti intrebari sau ceva de spus,m-as bucura sa mi le adresati printr-un comment.

Bye!☆