Între Trecut și Prezent

Capitolul 8 - Brian

Ce-am făcut? De ce dracu am lăsat-o să plece? Mă întorc înapoi și dintr-un acces de furie dărâm toate hârtiile și pozele cu noi de pe birou. La naiba! Cum de am ajuns în situația asta? E numai vina ta, Brian! Tu te-ai gândit să o judeci pentru întâlnirea cu Luke și nu să o crezi. Dragă distanță, când vezi că unul dintre noi nu mai poate, încearcă să ne aduci împreună și am să-ți promit că peste ceva timp am să fac distanța mai mică și am să te scutesc să mai stai între noi. Doamne, arată-mi un semn. Cum ar trebui să fac? Să-i dau timp să se gândească și să o las să facă alegerea potrivită? Dar dacă alegerea ei va fi aceea de a pune punct relației dintre noi? Nu! Nu voi lăsa să se întâmple asta! De azi o să fac orice e nevoie ca să o recuceresc exact cum am cucerit-o prima dată. Povestea noastră nu trebuie să se termine aici. Pun mâna pe telefon și îl sun pe Paul. Dacă Selena nu-mi răspunde, apelez la Paul. Trebuie să vorbesc cumva cu ea.

-Salut, Paul! rostesc cu vocea stinsă.

-Bună, Brian!

-Spune-mi, te rog, că ești cu Selena, șoptesc oftând de parcă aș avea o gheară în jurul gâtului.

-Sunt pe drum. Ce s-a întâmplat?

-Selena e foarte supărată pe mine, spun pe un ton calm, din cauza lui Rachel, fosta logodnică.

-Știu din ce cauză e supărată! Nu se aștepta la asta din partea ta, Brian. Și nici eu nu mă așteptam să o rănești atât de rău.

-Îmi pare rău, dar ea a interpretat greșit apariția lui Rachel.

-Și mai exact ce căuta Rachel cu tine? întreabă Paul sarcastic.

-M-am logodit cu Rachel dintr-o întâmplare, încep să-i mărturisesc cu sinceritate. M-am trezit pur și simplu în mijlocul acestei nebunii, deja cu inel pe deget și un copil pe drum. Totul a început brusc. Mi-am dat seama că nu pot trăi toată viața nefericit pentru un copil așa că i-am spus că relația noastră nu mai poate continua. Ce crezi că a făcut? întreb sarcastic. A încercat să se sinucidă luând un pumn de pastile. Ea a scăpat, dar copilul nu. O să trăiesc cu o parte din vina asta toată viața. A murit un suflet nevinovat. Mă înțelegi, Paul?

-Încerc să te înțeleg, dar după atâta timp, ce caută la brațul tău?

-Pentru că suntem parteneri în afaceri și a trecut printr-o perioadă în care a avut nevoie să vorbească cu mine și să-mi spună câteva lucruri pe care nu ți le pot mărturisi, mint simțindu-mă vinovat.

-Eu te cred, rostește Paul, pentru că am văzut de fiecare dată în ochii tăi iubire pură. Îți mai rămâne să o convingi pe ea, dar înainte lasă-i timp. Las-o să-și revină.

-Așa o să fac. Mulțumesc.

Distanța ne va ține și mai uniți, Selena, promit. Oriunde te vei afla o să fii atât de aproape de mine, doar că nu o să-ți pot simți sărutul, atingerea, parfumul. Încerc să mă calmez și să gândesc rațional, să-mi pun gândurile în ordine.

„Acolo unde cerul îmbrățișează pământul, acolo unde iubirea lor se contopește, acolo unde stelele sărută marea. Acolo unde trupul tău suav va străluci mai tare decât luna și își va lăsa amprenta în sufletul meu, atunci când briza mării îmi va aduce în zbor parfumul tău sper să nu-mi fii doar amintire, sper să fii realitatea mea. De dragul tău, voi deveni nisipul cald, ca tu să-ți lași urma în inima mea. Vreau să mor de dor și să renasc din iubire. Doar noi doi sub clar de lună, supravegheați atent de martorii iubirii noastre, stelele. Să rămâi mereu la mine-n suflet, căci doar acolo te voi găsi mereu, indiferent de ce ne va aduce timpul. Iubește-mă și nu uita că sufletul meu a rămas la tine. Nu-ți bate joc de el. Doar la tine e în siguranță."