Bântuie noaptea ziua, dar lumina își bântuie umbrele
Curăță cerul de-o stea, și ai să vezi pulbere
Curăță apa de zoaie, și ai s-auzi scâncete-n clăbuci
Pune-ți pe față văpaie din lumini făcute betele
Flutură-ți părul fâșneț printre salcii și livezi cu mere
Suflă și fugi pân-apuci
Să te reverși într-un cerc de-asfințit,
lasă-ți crengile să se-nalțe la un nou răsărit,
așa cum noaptea și ziua se bântuie-n ele,
așa și visarea e scrisă în stele.
