aripile unei picături de clor

*22*

ca o floare ce se deschide pe nisip

mă dau cu capul de ușă și o sparg

în pești de sârmă

de îmi curg cioburile pe ochi

ca o lebădă ce-și mănâncă puii

și disper

strig spre lună

și spre mine

dar sunt surdă de fapt

sufletul meu e surd când îl doare ceva

dar are auz de stele

când îl cheamă rănile tale

*m-am săturat de infinit*

*11.07.2019*