<< The Rebellion | | 방탄소년단 >> (BTS Rap Line X Reader) Tradusă √ [EDITATĂ]

Capitolul 25-Ostatică

     "Nu te mai mișca," ,Namjoon comandă. "Dacă te desprinzi, va trebui să te trag în spatele calului tot drumul acolo." 

      Brațele lui Namjoon se plasă în cuști, te strânse în timp ce apucă hățurile. Aceasta nu a fost prima dată când ai mers călare cu el. Tatăl tău te-a învățat pe tine, Jungkook și Namjoon cum să călăriți atunci când ați fost copii.

      Dar tatăl tău nu te-a învățat cum să călărești un cal în timp ce brațele tale sunt legate la spate.

      "Unde mă duci?" ,tu întrebi. 

      "Departe de ei." 

      Tu îți strângi dinți. "Jin lucrează pentru tine? De ce ai un spion în Rebeliune?" 

      "De ce aș răspunde?" ,el spuse. "Ai creat deja propriile răspunsuri, și nu vor asculta nimic din ceea ce-ți spun." 

      El știa. El știa despre Yoongi și Hoseok. El a știut unde ai fost și ce ai făcut. Și dacă Jin i-a spus ceva, el știa că scopul tău era de a obține pe fratele tău înapoi.

      Întrebarea era, ce făcea cu aceste informații? A fost el motivul pentru ambuscadă? A fost acest motiv pentru capturarea a jumătate de bărbați? A fost el motivul pentru care Taehyung a fost ucis? Jin a avut cu siguranță nici rezerve de a ucid, iar el nu părea îngrijorat când te-a lăsat în custodia lui Namjoon să se întoarcă în tabăra Rebeliunii.

      Tragediile împotriva rebeliunii erau ale lui Namjoon în tot acest timp.

      Oriunde ai fi, nu vom fi departe...

      Ai închis ochii, rugându-te ca cuvintele lui Yoongi să fie adevărate.

      L-ai întrebat pe Namjoon o groază de întrebări, ceea ce nu a răspuns.Ai decis să îți salvezi energia că să te concentrezi pe drum, nu l-ai mai întrebat nimic pe Namjoon care își direcționă capul spre oraș.

      În urma drumurile pavate, te-ai găsit traversând o fâșie de pădure la cea mai mare structura din regat: palatul.

      Palatul împăratului în fața ta, ridicat pe un deal, în lumina lunii. N-ai văzut-o atât de aproape, dar umbrele se potrivesc.Era întuneric, cu puțină lumină pentru cei vii.

      Nu ai mers la palat. Drumul curbat în jurul castelului de o parte, într-o clădire masivă, pe jumătate dimensiunii sale. Porțile de lemn se deschid cu scârțâit, gardienii se înclină spre Namjoon. De sângerii hainele gărzilor împăratului stătea afară, chiar și în întuneric. Porțile scârțâia când se închid.

      Motivele sunt însă cel mai bun caz. Din ceea ce ai putea vedea în umbră, nu ar fi nimic de văzut în lumină. Întinderi lungi de soluri goale, înconjurate de ziduri de piatră. Bărbații se uită la amândoi în timp ce tropăia spre centrul închisorii, oprind chiar înainte de fâșia lungă de teren de antrenament.

      "Stai aproape sau vei ajunge într-o mulțime rănită," ,Namjoon mormăie în urechea ta. 

      El execută o lovitură peste partea calului si coboră în ​​jos la pământ, venind în jos imediat după tine. Unul dintre bărbați a înmânat lui Namjoon un felinar și a luat calul lui Namjoon prinse cablurile de la spate. El a început să te tragă prin mulțime când a răsucit în strânsoarea lui.

      "Lasă-mă să merg singură," ,spui tu. 

      "E prea târziu pentru demnitate," ,el replică. 

      "Ce ai de gand să faci? Să mă omori? Ca să faci cu copii și persoane care eschiva impozitele?" 

      El mârâie. "Trebuia să fi știut că vei ridica zvonuri în timp ce agățai ca târfele."