Sorry, my fault!

IV

Paris Melanie Crows

       -Doamna Crows, ce afirmati in legatura cu zvonurile ce au facut ravagii in ultimele zile?

        -Doamna Crows, traiti o poveste de dragoaste impreuna cu fiul presedintelui companiei Seonji?

        -Doamna Crows, de ce nu declarati nimic?

Am trecut cu greu prin multimea de reporteri, ce se adunase in fata restaurantului unde trebuia sa ma vad cu impresarul  si sa nu mai pomenesc si de cei din fata casei.

In general nu mi-au placut lucrurile astea. Este incalcata intimitatea cuiva si chiar mai este si calcata in picioare respectiva persoana.

Da. Mi-am asumat faptul ca sunt persoana publica... dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu urmarita band apa sau sa gasesc un reporter blocat pe hornul de la semineu, lucru intamplat in aceasta dimineata.

Nu spun ca nu am si avantaje datorita faptului ca sunt persoana publica, dar cum am mai zis, sunt si calcata in picioare pe motiv ca sunt persoana publica.

Privirea mea cerceta incaperea, cautand un cap cu nu foarte mult par si un costum putin mai colorat.

Impresarul meu mereu afirma ca datorita mie reuseste sa cheleasca mult mai devreme decat ar trebui si ca i-am cam mancat toti nervii.

Iar legat de costumul colorat, de la un timp a luat-o putin pe aratura si combina camasile florale cu sacoul in dungi sau sacourile colorate.

In cele din urma l-am zarit si m-am indreptat inspre masa. Mai frumos este si ca aveam un invitat...  persoana cu care se pare ca as avea o "relatie" stătea la masa langa impresarul meu in timp ce fuma un trabuc pe care il combinase cu un pahar sau doua de vin rosu.

Am salutat politicos si m-am asezat pe scaun asezandu-mi putin rochia.

           -Ma bucur ca ati reusit sa ajungeti. spuse inpresarul meu afisand un zambet putin cam dubios si fortat.

Imediat cum termina propozitia se lasa o liniste destul de ciudata si plictisitoare in acelasi timp. Ma rog. Ciudata pentru mine. Stand la aceiasi masa cu tipul cu care am o relatie, dar cu care nu am vorbit niciodata.

           - Ammm.... ce voiai sa imi spui?Am intrebat in cele din urma spargand putin linistea.

           -Ei bine... am gasit o solutie. Pentru ambele parti.

Vazand ca nu spunem nimic, impresarul continua propoziția.

          - Va prefaceti cateva saptamani ca sunteti un cuplu si dupa va despartiti intr-un mod pasnic.

Nu-mi convine ideea... la naiba ca nu imi convine. Asta probabil l-ar ajuta doar pe fiul presedintelui. La mine tot va ramane ideea ca am intrat in aceasta industrie cu ajutorul pilelor.

Cred ca impresarul observa putin ca imi cam displace ideea, pentru ca imediat incepe sa vorbeasca.

        -Ganditi-va... va fi publicitate pentru amandoi. Conferite, afaceri, proiecte noi, sponsorizari... si plus de asta, oricum nimeni nu va va crede daca ve-ti spune ca nu sunteti impreuna. Plus ca deja v-au vazut pe amandoi intrand in acelasi restaurant.

Avea dreptate... sunt sigura ca se asigurase ca noi sa fim vazuti impreuna, mai ales pentru a fi nevoiti sa-i acceptam ideea si de a nu fi in masura sa o refuzam.

Bine jucat, Robin...