A 4-a generatie ( Fairy Tail FF )

Capitolul 26

   Planul era simplu: Ne despartim si intram prin locuri diferite si incercam sa ne ascundem si sa evitam luptele cat mai mult. Planul era conceput in asa fel incat sa fie simplu, rapid si cu un scop unic insa nu chiar asa usor de atins: salvarea lui Natsu.

   Cu glugile negre ale pelerinelor acoperindu-ne crestetele capetelor, alergand prin umbrele adanci ale aleiutelor laturalnice, indreptandu-ne spre palat, evitand cat de mult puteam privirele curioase ale cetatenilor. Ne-am despartit unul de altul pe parcurs, prima fiind Gin-Gin apoi Erick, Meiko si acum mai ramasesem decat eu, Erza, Wendy, Lisanna, Lucy si Gray. Ne-am oprit penru putin timp pe o aleiuta in apropierea palatului, locul in care trebuia sa ne despartim.

   - Deci... a inceput Erza pe un ton oficial menit sa ne dea curaj. Sunteti pregatiti?

   - Mai mult ca niciodata! a spus Lucy entuziasmata radiind de fericire si motivatie.

   - Hai sa-l salvam pe blegul ala din nou... spuse Gray de parca nu i-ar fi pasat nici macar putin.

   - Trebuie sa recunosc ca imi este putin frica... a spus Wendy.

   -  Voi da tot ce am mai bun! a spus Lisanna preagatita.

   - Totul o sa fie bine. am incercat sa ma incurajez singura gandind cu voce tare. Sunt sigura ca o sa terminam repede si o sa il eliberam si pe tata si dragonii... Eu sigur sunt pregatita. a spus increzatoare.

   - Bun! a reluat Erza. Sa mergem! Succes!

   Apoi ne-am despartit, fiecare luand-o pe alta parte. Ramasesem numai eu si Lisanna, indreptandu-se spre palat, planul spunandu-ne sa intram pe poarta principala.

   - Ai emotii, Mei? m-a intrebat ea.

   - Nu chiar... i-am raspuns.

  - E in regula sa ai emotii. Oricat ai incerca sa o asucnzi, iti e dor de el si stii ca urmeaza o lupta uriasa pe care esti obligata sa o castigi. Trebuie doar sa iti imbratisezi sentimentele si sa lupti su toata inima si cu tot ce ai...

   Trebuie sa recunosc ca m-a lasat fara cuvinte. Discursul asta m-afacut sa ma simt atat inspaimantata cat si curajoasa, daca este posibil asa ceva. Aveam emotii... Probabil simtitse asta in tonul meu. Dr avea dreptate. Nu era cale de intoarcere...

   - Asta inseamna sa fi intr-o ghilda. a adaugat.

   Restul drumului a fost linistit. Simteam cum nervii mi se incordeaza din ce in ce mai mult din cauza stresului. Am inghitit in gol si mi-am luat inima in dinti. Lisanna s-a uiat la mine si a incuvintat din cap apoi a luat-o inainte conform planului.

   A alergat spre gradina palatului, a sarit gratios in aer cu mainile in lateral ca o pasare ce isi ia zborul si genunchii ridicati apoi un nor de fum si sclipiri argintii i-a invaluiti silueta supla. Fumul s-a marit brusc  si in cateva secunde era de marimea unui dragon. Un raget sobru s-a auzit cu ecou, pamantul sa cutremurat, fumul s-a risipit si in fata mea a aparut un dragon cu solzi argintii. Atacul a iceput! Diversiunea a intrat in joc...

   In cateva minute gardienii se stransesera toti in fata palatului. M-am strecurat cu repeziciune printre tufele inalte, incercand sa-mi ascund prezenta si,intr-un final, am reusit sa mai infiltrez in castel chiar pe poarta principala. Prima parte a planului avusese succes. Alergam putin dezorientata pe holurile lagi si neschimbate, incercand sa imi aduc aminte pe unde trebuia sa o iau. Trebuia sa merg inaine si sa trec de primele 7 intersectii apoi sa o iau la stanga... apoi la drapta si sa mai merg inainte pana treceam de primele 3 intersectii si... la a 4-a faceam dreapta si continuam sa merg panadadeam ce celule normle iar de acolo mergeam pe langa zidul ce despartea inchisoarea normala de restul palatului pana ajungeam la celulele dragonilor si locul in care trebuia sa il gasesc si pe tata. Bun, mi-am amintit!