ride || vmin

i

taehyung.

"futu-i!" am țipat din toate puterile, ținându-mă cu disperare de degețelul mic de la picior.

"ce s-a mai întâmplat acum?" strigă colegul din bucătărie.

"sunt pe jumătate mort!" am țipat.

în jurul ochilor mi se formau lacrimi, în timp ce priveam furios colțul patului de care mi-am strivit degetul mic. nu vreau să privesc în jos, mi-e frică ca nu cumva degetul să nu mai fie prins de picior.

aud cum namjoon coboară treptele și vine la mine, analizând scena.

"ești băiat mare, nu s-a întâmplat nimic." a spus namjoon, dându-și ochii peste cap.

"mai am degetul mic sau s-a rupt?"

"e okay."

m-am uitat în jos la picior și am văzut că nu era atât de rău pe cât mi-am închipuit. era doar puțin roșu. încercam să-l mișc, dar brusc o durere îngrozitoare mi-a năvălit corpul.

"la naiba, du-mă la spital."

"nu te duc la spital pentru că te-ai lovit la un deget idiot." a oftat namjoon.

și-a scos telefonul din buzunar și a început să butoneze, fără să-mi mai acorde atenție.

"degetul meu nu e idiot." am murmurat.

"du-te la medicul de familie sau ceva."

"bine, o să conduc până acolo." am expirat, întinzându-mă ca să-mi iau cheile de pe masă.

"nu!" a strigat namjoon, uitându-se la mine amenințător.

"și de ce mă rog?" mi-am ridicat o sprânceană.

"pentru că nu știi dracului să conduci!"

"poftim?" mi-am întredeschis gura, ofensat.

"ai primit 5 amenzi săptămâna asta și e abia miercuri! pentru numele domnului, nu poți conduce cu două picioare, dar apoi cu unul!"

"voi fi bine." am spus, punându-mi ochelarii de soare și ieșind în pijamale.

intru în mașina gri din fața casei, care avea câteva urme de găinățat pe parbriz.

am apăsat tare pe pedală și în loc să dau cu spatele m-am dus direct înspre casă. oftez, văzând că din greșeală am dat peste un pitic de grădină pe care namjoon îl adora. s-a făcut bucăți.

dau cu spatele, după aceea apăs iarăși pe pedală. nu trecu mult și am auzit sirena de poliție în urma mea. îmi mușc buza și opresc pe dreapta, așteptându-l pe ofițerul geum să-mi dea amenda.

mereu e ofițerul geum. el are grijă de regiunea asta. de obicei el e cel care mă oprește pe dreapta și îmi dă amendă.

e un dobitoc.

"tu din nou, kim?" oftează ofițer geum, sprijinindu-se de mașină.

"mda." murmur.

"știi cum merge treaba, dă-mi carnetul și asigurarea." spune, mirosul lui oribil de om bătrân determinându-mă să mi se facă greață.

fac tot posibilul să nu vomit când îi dau hârtiile.

se uită câteva secunde pe hârtii înainte să scrie ceva pe ele. bat din degete pe volan așteptând să termine.

mă abțin să nu înjur în timp ce pornesc din nou. extra încet de data asta. aștept până când nu se mai vede mașina de poliție, iar atunci apăs pedala calumea.

la dracu, chiar îl urăsc pe ofițerul geum.