noaptea în care am dezbrăcat cerul

2;

toarnă-mi sclipici pe clavicule
și conținutul dorințelor tale neîndeplinite
deși știu că singurul lucru pe care îl vrei e să mă sorbi din priviri când dansez de față cu soarele,
că te-am înebunit cu o singură aromă de
haos neîndulcit pudrat cu cacao și multe alte speranțe la a atinge cerul dintre degetele mele.

sărută-mă de la umăr la încheietură
și de la încheietură înapoi la umăr
pe ceafă
înnebunește-mă cu atingeri și halucinații și dezbracă-mă de adevăruri neadevărate-murdare
și promite-mi infinitul în schimbul buzelor mele.

coboară; coloană vertebrală – fior – ceafă – nimic nu-i prea vulgar când ești aproape de jumătate de eternitate –
coloană vertebrală – fior – buze și respirații scurte și doar cer rupt în două dincolo de albastrul ochilor tăi.

adoră-mi efemeritate din oase și mișcări, nu mă chinui să-ți devin otravă
și antidot către stele.
iubește-mă la milimetrii sub haos-nehaos
iubeșt-mă la limită de gânduri
că doar eu am gust de vanilie-scorțișoară.