Lucruri pe care le-am văzut

Uaaaacaaaa!

Unele dintre primele amintiri pe care le am sunt cu vacile. Am crescut la sat, dar n-aveam acasă alte animale decât găini și albine.

Cumva vacile m-au fascinat, probabil datorită dimensiunilor, și apoi pentru că pe vremea aia stăteam serile în fața casei, iar ele treceau ca într-un ritual, fără nicio grabă... dar sigure ca un convoi militar.

Țin minte și acum, la o mătușă acasă, cum am ieșit din bucătărie gata să mă împiedic de pisica de pe prag. La ceva metri mai încolo printr-o altă ușă deschisă, apare ea: vaca! Scoate capul, iar eu îngheț. Pentru mine vacile erau ceva ce circulă pe șosea, probabil nu mă așteptam să aflu că ele mai parchează și în casele oamenilor...

Când mi-am recăpătat puterea să exclam ceva am spus-o tare: Uaaacaaa!

Timpul a trecut, și știți voi cum sunt copiii, nu după multă vreme am fost capabil să dau o descriere mai completă. Dacă pisica era „unul mic negru", vaca a devenit „una vacă verde".