Fiecare om trăieşte o aventură a sa. Toţi trăim aceeaşi aventură şi anume cea a vieţii. În fiecare zi ni se întâmplă lucruri care de care mai spectaculoase.
Aceasta ne forţează să ne gândim că toate lucrurile se întâmplă cu un sens şi că cineva ne ghidează viaţa.
Omul nu se mulţumeşte doar cu prezentul,el se gândeşte şi la viitor.Sufletul omului,ca şi trupul trebuie şi el hrănit.Faptele bune îl hrănesc iar cele rele îl otrăvesc.
Omul îşi doreşte iubire,fericire,dar el ce oferă în schimb?
Ce dai,acelaşi lucru primeşti şi tu.Atunci când are iubire,trebuie să o preţuiască şi să o consolideze.Iubirea este ca o floare.Mai întâi trebuie sădită,apoi udată,ingrijita pentru ca apoi să dea viaţa altor flori.Dar aceasta necesită atenţie permanentă.
Fericirea....ea poate veni o dată cu iubirea.Atunci când iubim suntem veseli şi facem fapte bune.Iar aceste fapte se adăugă la foile sufletului nostru.
Poate că iubirea ne dă aripi dar fiecare om trebuie să ştie să zboare.
Antoine de Saint d’Expery spunea în “Micul Prinţ ” că “Limpede nu poţi să vezi decât cu inima.Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor”.
Nimeni nu poate găsi fericirea fără a privi cu inima lucrurile,dar nici fără a privi raţional,folosind doar ochii.
Bucuria de a trăi nu se regăseşte în realizările măreţe,în posesiile materiale ci este cea pe care o vedem în actele de toate zilele,în micile lucruri,în fericirile acelea prosteşti de a te plimba pe strada aiurea, de a simţi mirosurile pomilor înfloriţi sau a unei brutării, de a te uita la un căţel cum se joacă, la un copil, de a fii fizic lângă oamenii pe care îi iubeşti fără să faci nimic special, doar să fii acolo.
Viaţa trebuie luată în serios dar nu trebuie privită ca o dramă dar nici ca un poem.
Trebuie să privim lucrurile la justa lor importanta;să nu le luăm în seamă sau în serios pe cele care
n-au importantă şi nici să ne batem capul pentru cele care nu merită.
Şi să ne concentrăm asupra lucrurilor bune şi frumoase pe care le avem în viaţă şi nu asupra celor negative.
Omul trebuie să fie capabil să înţeleagă viaţă şi ca atare să o preţuiască.Ca orice lucru viaţa are şi ea prati bune şi părţi negre.Uneori, ne loveşte atât de rău,încât nu credem că ne vom mai ridica vreodată.Dar omul trebuie să spere şi să se gândească că după furtună vine şi vreme bună.
Ca atare ea poate fi considerată ca şi vremea.Uneori e senină,alteori e întunecoasă.Noi toţi trebuie să tratăm viaţa precum o floare, că pe o minune ce trebuie pur şi simplu iubită.Iubiţi-vă şi trăiţi-vă viaţa că doar una aveţi.
