Healing my soul

II

Dacă aș sta să scriu absolut totul despre mine, nu cred că aș termina de scris vreodată.
Sunt un om în plină dezvoltare. Sunt în proces de auto-cunoaștere, de auto-educare și o să fiu în acest proces până la finele vieții. La fel ca tine🤪
O să fac un mic rezumat și o să pun accentul doar pe detaliile cele mai importante.
Deci.. mai bine încep fără deci🧐
M-am născut acum 21 de ani, într-o familie simplă, destul de modestă, la locul ei. Din fericire am ambii părinți și o soră. Da, faptul că am o soră a adus ceva condimentări picante vieții mele, cel puțin până în adolescență.
Nu o să povestesc și la ce vârstă am mers pentru prima dată sau când am început să vorbesc, ori experiențele mele cu pampersul🙄 That's just boring.
Pot spune că nu am fost cel mai cuminte copil. Făceam milioane de trăznăi, am reușit să spun cuvinte obscene încă de la primele propoziții rostite, nu mă jucam la fel ca orice altă fetiță cu păpușelele. Din păcate, tata m-a învățat să folosesc ciocanul, iar eu eram un asasin al păpușilor surorii mele.
Eram genul acela de fetiță băiețel, care juca fotbal cu băieții de pe stradă.
Cu toate astea, am învățat extaordinar de bine. Acasă și în pauze eram copilul rebel, dar educat, iar la școală, în timpul orelor de curs, eram tocilară. Am terminat cu brio primele 8 clase de generală, fără picanterii de povestit.
Vara dintre școala generală și liceu mi-a scos în cale cea mai frumoasă ființă. Mi l-a scos în cale pe copilul de atunci, omul de acum care mi-a întors lumea cu susul în jos, m-a dat peste cap, m-a făcut să fiu om și mi-a oferit totul.
Da, pe acel om am reușit să îl păstrez până acum. Și da, chiar dacă au trecut 7 ani de atunci, chiar dacă și acum este lângă mine, el încă reușește să îmi întoarcă lumea cu susul în jos.
El este A.P. O să scriu destul de mult despre el. El este iubitul meu.
Este cu doi ani mai mare decât mine. Deci are doi ani în plus de experiență în arta vieții.
Am trecut prin liceu extrem de rapid. Nici nu pot să cred ce repede a trecut timpul. Am avut parte de mii de peripeții, de mii de învățături, de sentimente, de prietenii și de amintiri de neuitat. Timp de 4 ani, el a fost acolo la fiecare pas. Cu toate despărțirile și împăcările noastre, am trecut peste liceu într-o clipă.
Îl apreciez enorm, la fel de mult îl și iubesc. Nu o să scriu romane despre asta, pentru că el știe deja.
În ciuda faptului că eram o adolescentă plină de viață, cu un iubit perfect pentru mine, o elevă într-un liceu de elită și un copil cu un zâmbet absolut molipsitor, viața a vrut să îmi dea prima și cea mai grea palmă.