Poezii volumul 1: Decăderea

O dorință de o viață

De nenumărate ori mi s-a prăbuşit lumea,
Simt cum inima îmbracă ființa mea în amar,
Toate speranțele au fost în zadar,
Încet-încet îmi pierd culoarea....

Azi nu pot să râd , mă simt înfrânt,
Stau jos aici , iar conştiința mea e fluturată de vânt ....

Eu promit să-i iubesc în mod egal,
Căci ura e un sentiment fatal,
Fericirea e un dar unic şi ultima mea speranță
În îndeplinirea acestei dorințe de o viață .....

Am nevoie de solitudine ,
Poate toate câte am de făcut se vor pune în ordine,
Sunt într-o continuă contradicție cu ce-i în jurul meu şi nu mi-e bine,
Duc lupta asta de ani de zile şi nimeni în ajutor nu-mi vine.

Oare să fie o karmă nefastă ?
Sau poate am primit o altfel de răsplată ?

Voi fi mereu alături de ei,
N-am să le uit sacrificiile,
Şi am să le ascult rugăciunile,
Eu promit c-am să stau până la sfârşit căci după o să vină ani grei....

Nu mi-am lepădat niciodată credința ,
Sper să-mi fie auzită dorința.

În fiecare zi mă răpune oboseala sufletească ,
Aşteptând ivirea mult doritului moment ,
Nu trebuie să las să fie nimicit din mine cel mai bun sentiment,
Deşi, mă tem să nu mă pierd înainte ca totul să se sfârşească.

Am făcut un pact sfânt , o promisiune ,
Şi rămâne scopul pentru care lupt în această viață ,
Nu voi pleca până când nu-mi îndeplinesc a mea misiune.
Aş pierde orice doar ca să se săvârşească această dorință...