| A strange love story | Namjin

XIX

Avem in sfarsit o pauza de la atata repetat. Credeam ca o sa nu mai pot, Hoseok e foarte dur cand vine vorba despre dans. Jimin si Jungkook mai niciodata nu obosesc, se poate observa ca ei adora dansul. Eu nu sunt foarte bun la asta, insa ma straduiesc. 

-Hei Jonnie-hyung, mai poti?, ma striga Jimin venind spre mine.

-Eu asa zic, stii unde e Jin?

-E in baie. N-ai observat ca de abia mai putea? De asta am si luat pauza, imi spune destul de ingrijorat Jimin.

-Ma ingrijoreaza, adica..

-Stim ca tii mult la el, dar el uraste asa de mult sa danseze.

-De unde stii Jimin?, intreb eu curios.

-Pai Jungkook mi-a povestit, in vremea cand se antrenau la o firma imi povestea ca  Jin isi petrecea noptile la firma ca sa danseze. Mi-a zis odata ca Hoseok l-a certat asa de tare si ii spunea ca trebuie sa se straduiasca mai tare.

Stiu ca Hoseok e foarte dur, dar de  ce nu o poate lasa mai usor cu Jin? 

-Kookie! Hai sa luam ceva de baut!, ii propune Tae lui Jungkook care se odihnea.

-De ce eu?, zambea viclean Kookie.

-Ai noroc ca esti frumos!, se supara Tae.

Am ramas doar eu cu Jimin si Hoseok in sala. Cel mai probabil Yoongi e cu Jin in baie. As vrea sa ma duc la el, dar cum sa-l fac sa se  simta mai bine? Mai bine sa vorbesc cu Hoseok sa-l lase mai moale.

-Hoseok, putem vorbi putin in privat?

-Jonnie! Ce este?

-N-ai putea sa o lasi mai moale cu dansul? In ultima vreme il cam soliciti pe Jin si nu vreau sa i se intample ceva grav, deci?, incerc sa-l conving pe Hoseok cu un zambet tamp pe fata.

-Crede-ma, am observat si eu asta. Dar stii ca urasc cand ne lasam pe tanjeala, nu? Jin va rezista, de asta avem si pauzele mai lungi.

Da chiar, inainte nu aveam mai nici o pauza dar acum aveam o pauza lunga, nu mi-am dat seama ca a facut asta pentru el. Probabil si-a dat seama ca Jin se suprasolicita. Nu, ma duc la el acum. Sta prea mult in baia aia.

Cand sa ma apropii de baie, aud plansete destul de galagioase.

-Yoongi, ce ma fac?, suspina Jin printre vorbe. In ultimele saptamani de abia daca am dormit acasa, dorm aici ca sa repet si tot nu e destul, nu mai vreau ca Hoseok sa se uite la mine dezamagit si sa-mi sopteasca ''E bine''. Stiu ca nu e bine! Ma straduiesc asa de tare si cand ma uit la Jimin sau Jungkook le iese asa de usor, nu vreau sa renunt. Daca o fac, Jonnie al meu va fi si el dezamagit.

-Jin, stiu, stiu. Incearca sa te calmezi. Vrei sa vorbesc cu Hoseok ca sa te lase sa mergi acasa? Esti prea palid la fata, nu vezi ca te suprasoliciti?

-Nu-mi pasa! Trebuie doar sa beau apa si sa ma linistesc.

De ce Jinnie? Deja ma faci asa de mandru. Cand sa intru in baie, vad ca Yoongi se ridica pentru a-i aduce servetele, dar ma vede si pleaca de langa el. Jin plange atat de incet acum, nu vrea sa auda mai nimeni ce e in sufletul lui.

-Sunt aici Jinnie, il imbratisez si il mangai pe par.

-Poftim?! Nu trebuie sa ma vezi in starea asta, e .., nici nu apuca sa termine fraza ca ma imbratiseaza atat de strans incat nu mai am cum sa-i dau drumul.

Cine a zis ca vreau sa-i dau drumul?

-De acum eu sunt perna ta pe care sa plangi, bine?, ii ridic barbia si-l sarut pe buze usor.

-Promiti?

-Promit! 

Realizez ca se calmeaza si ma saruta usor. Ador cum ma saruta, simt ca el este tot ce mi-am dorit vreodata. Se ridica in picioare si ma imbratiseaza inca o data si imi multumeste. Ma ia de mana si iesim amandoi din baie. 

-Haideti sa mancam baieti!, tipa Hoseok alaturi de Jungkook.

-Doamne, chiar imi era  o foame, spune rasuflat Yoongi.

-Platesc eu, spune mandru Tae.

Ne luam toti rucsacurile si plecam. Jin ma tine atat de strans de mana. Iubesc senzatia. I-o strang la fel de mult. Cu toate ca nu-mi place sa-l vad suferind, ma linisteste faptul ca-i vedea zambetul cu care m-a cucerit.

Ajungem la restaurant. Ne asezam cu totii si comandam. Cu toate ca Yoongi nu sta langa Jimin observ ca nu-i afecteaza asta. Au ajuns in acel stadiu in care sunt asa de draguti si au atat de multa incredere unul in altul, faptul ca gelozia a disparut din relatia lor, ma face sa ma gandesc ca se iubesc mai mult decat se pare. Chiar daca nu sunt gelos, prefer ca Jin sa stea tot timpul langa mine. 

-Jinnie!, il striga o voce cunoscuta.

-Oh, ce cauti aici?, se intreaba Jin foarte surprins.

-Observ ca esti cu prietenii tai, dar tot vreau sa o fac. 

De ce am impresia ca Lim Jae-boum o sa-i faca ceva? De ce cred ca Jin va accepta?

-Vreau sa fii cu mine. Te iubesc mai mult decat cineva ar putea iubi pe altcineva. 

-Poftim?, spun tot grupul nostru avand fata uimita.

De ce nu dispari odata? Te urasc.

-M-am schimbat in bine pentru  tine. As face orice pentru tine, striga foarte exasperat Jae-boum.

Jin se ridica de la masa si se indreapta spre el.  De ce mi-e frica? DE CE SIMT CA INIMA O SA MI SE ZDROBEASCA?

-Lim Jae-boum,  esti asa naiv. Ai fost prima mea iubire, dar Kim Namjoon este iubirea mea adevarata. Daca se presupune ca ma iubesti asa mult, nu ar fi trebuit sa lasi prejudecatile deoparte? M-ai parasit si chiar daca te-am iertat, nu mai vreau sa am niciun contact cu tine, ma ia de mana Seokjin, pe el l-am ales sa faca ce vrea cu inima mea si pe el il iubesc.