alergând după trenuri de jucărie

6

ce frumos m-ai mințit
că suntem doar urme de pași
pe răsărit
și cerul e prea strâmt pentru atâtea
stele căzătoare
pentru sufletele noastre ce cad
atât de frumos
cu scrumul de lampioane
de pe pervaz
pe podul unghiei
pentru că ne dădeam foc la clipe și le lăsăm să se înece
să prindă amintiri și să fie
doar o scară
spre inima fiecărui atom de oxigen
pentru că noi respirăm artă
draga mea
pentru că respirăm fracturile de umbre de pe mâinile noastre amorțite
și le dizolvăm în speranță
albastră.
și le dizolvăm în pacea asta artistică
de după cortina
de flori sălbatice
și le dizolvăm ținându-ne de mână
ah, cât aș vrea să împart cerul ca pe-o eternitate
să îl înghițim sughițând și sperând la un nou răsărit
cât aș vrea să îmi cânți la coaste
de parcă ar fi o vioară și nu suntem doar pierduți
între două stele
gemene
vreau doar să te țin de mână
și să devenim petale de vișin
împreună
să șoptim lumini și să ne doară
orizontul
pentru că
oceanule
pentru că
lumeo
pentru că
cerule
vreau să cântam împreună
pe același picior de timp
pe aceeași urmă de răsărit la miezul nopții
și aceeași mare
de nori
care ascund stelele de săgețile pe care le îndreptăm
spre infinit
doar sper
sper
că mă vei ține de mână
și îmi vei fi primăvară
fi-mi pianul meu și-ți voi fi vioară
doar hai să cântam împreună
la clipe
și să fim fericiți.
te rog.
doar fi-mi...

19:21, 5 octombrie

îneacă-te în cer, îneacă-te.