Soarele a inceput sa rasara si se crea un peisaj frumos. Iti dadea senzatia ca vrei sa visezi...Ca un drog. Am iesit afara ca sa pot sa ma bucur de roua diminetii. Am iesit din micul oras si am luat-o prin padure. Am vazut un grup de copii care au descoperit o casa "parasita". Spun asta pentru ca simteam o prezenta rece acolo. Nu un om, ci o fantoma. M-am asezat pe radacina unui copac si priveam. Acei copii se certau care sa intre primul. M-am conectat la trecutul casei ca sa vad ce-i va astepta pe copiii care au intrat acum.
***Anul 1890***
- Ce casa frumoasa iubitule! Copiii vor fi incantati!
- Da, intradevar.
- Mama imi place noua casa!
- E frumoasa nu? Unde e sora ta Ana?
- Nu stiu mama. O voi cauta!
- Bine.
Haru nu era de gasit. Sora ei nu o gasea niciunde.
- Haru?
Din fericire Ana isi gasi sora. Din nefericire nu-i placea ce vedea. Haru avea o mentalitate ciudata. Ana a gasit-o ucigand o pasare frumoasa.
- Haru, ce faci?
- E frumos nu? Moartea...
- Nu e bine! Vino!
Cele doua surori au ajuns acasa si s-au asezat la masa.
- Haru unde ai fost?
- El...m-a chemat...
- Oh...Nu..
- Ce e mama? intreba Ana
- Nimic scumpo. Dute in camera ta.
Ana nu stia despre sora sa decat ca era mai ciudata...Dar, nu. Sora sa era prietena cu umbrele din iad. Ea le asculta doar pe ele.
- Draga ce faci?
- Ma duc sa chem un preot. spuse Vincent
- Nu!!!! urla Haru apoi fugi in camera ei.
Parintii au chemat un preot oricum. Cand a ajuns a fost socat. S-a dus in camera lui Haru.
- Haru? Esti acolo?
Se auzi doar un cantec pe care Haru il fredona mereu:
- "Come to me children and follow my way in a world of darkness and magic. With all my powers I will show you the way to all your dreams and hopes."
Preotul a fost socat.
- Ce sa intamlat parinte?
- Acest cantec...
- E ceva in neregula cu el?
- Inainte era folosit pentru a hipnotiza copiii. E o incantatie Satanica.
- Ce?! stiga disperat Vincent.
Acesta sparse usa ca sa-si vada fata stand intr-o pentagrama de sange.
- Haru!
- Nu stati! stiga parintele
Fata isi ridica privirea si se ridica in picioare. Era toata taiata si plina se sange. Avea ochii albi. Era clar posedata. Avea un topor si 5 cutite langa ea. A luat un cutit si l-a aruncat in preot nimerindu-l in crucea de pe piept. Apoi au urmat parintii...Le-a scos ochii si i-a pus sa-i manance. S-a dus la final in camera surorii ei careia i-a infipt toporul in cap.
- Am facut bine?
- Da, bravo. Ne vei mai ajuta?
- Da.
- Noi iti dam nemurirea si tu ucizi toate persoanele care intra aici.
- Bine...
Asa umbrele au pacalit-o si i-au luat sufletul. Acum e condamnata sa ucida pe veci...
***Prezent***
Ce poveste amuzanta. Am auzit niste tipete. Cred ca erau copiii. Nici unul nu a mai iesit asa ca am intrat. Totul era acoperit de sange.
- Haru?
- Cine esti? De ce nu te pot ucide?
- Sunt Megumi. Sunt un demon.
- Aha...
- Ce mai faci?
- Mai nimic. Ucid si devorez.
- Suna amuzant.
- Da...De unde stii cum ma chema?
- Sunt un demon. Parintii tai sunt in Iad.
- Bine. Ma bucur...
Dupa un dialog ciudat cu ea m-am intors acasa. Se pare ca Dimitrie privea apusul de pe balcon.
- Unde ai fost?
- Cu o fantoma.
- Aha... Sper ca nu ti-ai facut un iubit.
- Era o fata...
- Atunci e bine.
- Si daca era un baiat?
- L-as fi ucis...
- Gelos?
- Ce?! Eu gelos?! Eu...er...stii tu...mda..
Dimitrie rosii si iesi din camera cat ai clipi. Lol. Era chiar kawaii sa-l vad asa...
