Raven //roleplay\\

„Nu e ceea ce pare!"

Citiți tot, vă rog. Știu că am scris o groaza, dar promit că la următorul capitol nu voi mai scrie chiar romane. Capitolul acesta a inclus și așa-zisul „prolog" și de aceea e atât de lung.

        Poliția nu apelează niciodată la un detectiv particular, dar tu ai fost o excepție. Atâta disperare i-a împins forțat și feroce de-a face aceasta alegere; de-aș sparge orgoliul în mii de cioburi și a încălca o regulă nescrisă, dar total firească. Poliția mereu a considerat faptul că detectivii particulari sunt niște măscărici, șarlatani, dar tu le-ai demonstrat în nenumărate rânduri că nu te încadrezi în această categorie. Poliția chiar te considera un geniu, deși nu ți-o recunoscuseră niciodată. Dacă le-ai fi fost coleg, s-ar fi mândrit încontinu cu tine, dar, așa, te considerau doar un rival pe care își vărsau toată invidia de care puteau da dovada. Totuși, astea au luat sfârșit, atunci când ți-au cerut ajutorul într-un caz. Ai fost de-a dreptul șocat când ai primit un telefon de la marele comisar-șef, Hopper Johnson, solicitându-ți ajutorul, însă ai înțeles imediat gravitatea problemei. Era un caz foarte greu, iar asta te încânta. Adorai cazurile grele.

        Ți-ai îmbrăcat, cu un zâmbet mândru pe buze, paltonul și ți-ai părăsit apartamentul în grabă, luând primul taxiu' spre DCI*/urcându-te în mașina și pornind către DCI*.

       Ajuns acolo, Hopper deja te aștepta. Ți-a înmânat dosarul, iar tu l-ai luat incantat și cu o ușoară îngâmfare. L-ai răsforit cu atenție, analizând cu maximă meticulozitate pozele. O tânără în vârstă de 21 de ani a fost găsită mutilată în vestiarul băieților din colegiul, cât și universitatea Winvinger specializată pe teatru, film și fotografie. O instituție de învățământ de top în Anglia. Fata avea chipul pur și simplu distrus, iar parul smuls brutal din cap, încât scalpul suferise leziuni destul de grave. N-a putut fi identificată, căci chip nu prea mai avea, nu s-au găsit nici acte de identitate, iar ideea că ar fi fost elevă la Winvinger nu era validă. Chiar dacă purta uniforma studenților ce învățau în acest loc, nimeni nu observase dispariția unei persoane, iar numărul elevilor era neschimbat. Dosarul continuă cu declarațiile profesorilor și elevilor. Cel ce găsise cadavrul fusese antrenorul de sport, Gilbert Lockwood. Acesta a găsit tânără mutilată în dimineața de luni de acum trei săptămâni și a sunat imediat la urgențe. Femeia de serviciu, Anne Green, a fost ultima care a părăsit incinta vineri seara, în jurul orei 22:00. De atunci, nimeni nu a mai umblat prin clădire, până luni dimineață. Astea au fost singurele declarații „consistente" în comparație cu restul, ce nu făceau decât să accentueze spontaneitatea crimei, lipsa originii și chiar a sensului acesteia.

      — N-ați găsit probe absolut deloc? ai întrebat tu, observând că pozele îți arătau doar starea cadavrului.
      — Din câte vezi, nu.
      — A mai avut loc vreun incident asemănător recent?
      — Nu.
      — Vreodată în acest oraș?
      — Nu.
      — Ăsta e un caz atât de... lipsit de noimă... Prin bunăvoința mea nemărginită, voi accepta acest caz, ai spus arogant și cu falsă modestie, privindu-l cu superioritate pe Hopper. Erai puțin spus încântat că aveai să rezolvi o asemenea enigmă. Dar n-aveai idee ce te așteaptă.

        Trecuseră 10 zile de când preluasei cazul. Nu prea avansai prea mult cu cercetarea. Găseai o pistă, și după descopereai că a fost falsă, greșită. Ce putea să fi fost in mintea acelui criminal obscur? Sau poate a fost o sinucidere? Droguri? Dar nu s-au găsit la autopsie substanțe de genul în sângele fetei. Faptul că nici nu putea fi identificată, făcea ca totul sa fie de o mie de ori mai greu. Dacă te-ai fi putut documenta de cum era această persoană, te-ar fi ajutat foarte mult în rezolvarea acestui caz de-a dreptul imposibil. Era prima oară când nu știai ce sa mai faci; când dădusei de ceva ce nu putea fi elucidat. Te frustra asta.

        Winvinger era sub supraveghere, iar profesorii, elevii, directorul și chiar femeile de serviciu erau obligați să te anunțe pe tine sau poliția, în cazul în care apare ceva suspect, neobișnuit.

        Ai primit un telefon de la Hopper. Ai răspuns imediat, gândindu-te că poate el a găsit ceva.

       — (N/T), pune-te în mișcare! S-a întâmplat ceva în Winvinger.
       — Înțeles, ai spus scurt, fara a întreba de detalii, închizând și plecând imediat către incită.

        Când ai ajuns și ai intrat în clădirea ce era atât colegiu, cât și universitatea, ți-ai aprins lanterna de la telefon, căci curentul fusese oprit. Erai sigur că nu era o pană de curent banală. Ai mers precaut și fiind atent la fiecare mișcare sau zgomot. Nu era nimeni. Poliția nu ajunsese încă, dar oare ce s-a întâmplat cu restul? Oare au fugit? S-au ascuns? Când ai ajuns la etajul doi, pe sub ușa a treia de pe partea stângă, ieșea o lumină intermitentă. Te-ai dus grăbit și ai deschis ușa. În mijlocul încăperii în care se aflau cadavre însângerate, iar pereții și podeaua erau murdare de lichidul stacojiu și proaspăt, se afla un/o student/ă ce ținea în mână un o foarfecă mânjită de sânge. Hainele lui/ei erau la fel de murdare, și, chiar și chipul. Privind astfel situția, era clar cine era făptașul, dar, instinctul tău îți spunea că nu el/ea este „artistul/artista" acestui masacru. Aceasta/acesta te-a întrebat cu vocea tremurândă și îndreptând foarfeca, pe care o ținea cu ambele mâini, către tine:

      — C-Cine ești?

     Cum vei acționa?

{nume|crush|orientare sexuală}

Informații

×Acel/Acea student/ă este crush¡
×DCI = Directorate of Criminal Invetsigations [ Direcția de Investigații Criminale ]
×Am naratat la persoana a III-a, genul masculin, deoarece mi-e mai ușor astfel.