Groparul Grigore și mormântul mistic

Capitolul I: O lopata

-AAAAAaaaa, striga Grigore, in timp ce priveste spre creatura din fata lui.

Ingheata imaginea, timpul parand ca sta in loc. Grigore isi intoarce capul cel frumos spre public.

-Ah, nu v-am vazut acolo, smecherilor, poate va intrebati cum a ajuns dumneamea intr-o astfel de situatie. Pai totul a inceput cand...(secventa de trecere in trecut, angajati pe cineva la efecte speciale).

Totul a inceput cu nasterea lui Grigore, parintii lui, Mircea si Viorica Teodorescu, isi doreau atat de mult o fetita, incat cei doi au inceput sa se certe.

-Nu-i al meu, cu cine m-ai inselat, zicea Viorica Teodorescu, nerecunoscatoarea mama a lui Grigore.

-Despre ce vorbesti, femeie!? intreaba confuz Mircea.

-Pai e baiat, iar eu sunt femeie, mai inselat cu vecinul, Mihai! Stiam eu ca ii faceai ochi dulci alaltaieri, ii raspunde rosie de suparare femeia.

-Te-ai smintit!? Nu tu ai ramas borțoasă!? spune pe un ton plin de sine tatal lui Grigore, transpirand.

-Nu ma lua cu de astea, de trei ani ma tot pacalesti. Dar atat ti-a fost, DIVORTEZ! striga Viorica.

- Foarte bine, ce-o sa faci, te duci acasa la ma-ta!? Ea sa te tina pe tigari, ca nu-ti mai cumpar, ai fumat in timpul sarcinii si uite ce cap are copilul, raspunde Mircea , aratand spre capul bebelusului Grigore.

-Nu-i de la tigari, cap de asta handicapat ai si tu! Da nu stii ca n-ai bani nici de oglinda. Macar mama are grija de mine.

Si asa incepe povestea lui Grigore, o dezamagire ambulanta cu cap diform. Parintii lui divorteaza, nici nu erau casatoriti daca ne gandim mai bine, si Grigore ramane sa locuiasca cu tatal său.

Azi este cea mai mirobolanta zi din viata mizerabila a lui Grigore. Azi este ziua cand implineste cinci ani si jumatate, iar tatal sau ii face o surpriza daruindu-i o lopatica de nisip cu care micul Grigore se joaca in cenusa de la soba. Era o zi speciala, pentru ca astazi Grigore si-a descoperit vocatia sa adevarata, menirea sa pe acest pamant, de a fi un maret maestru lopatar.

Grigore era foarte nerabdator sa mearga in parcul Costel-Anastasie-Calimanescu din apropierea casei tatalui sau, acolo urmand sa le arate maiestuoasa lui lopatica de nisip tuturor prietenilor sai imaginari, care au murit de ciuda cand l-au vazut.

-Ce cauti aici, nemernicule?! zise Woompy, vulturul stirb dansator. In pasi de rumba, amenintandu-l pe Grigore: Nu ti-am spus sa nu te mai intorci!?

-A avut tupeul sa-si arate capul diform pe aici?! exclama Dorothy, culturistul aristocrat cu monoclu si maieu, oprind de asemenea casetofonul cu manele.

-Unde e, ca-l pulverizez?! ridica vocea Alfred, iguana cu un singur petic acoperindu-i ambii ochi, si o cordeluta fabuloasa care i se potrivea cu bretelele.

-las ca v-arat eu! raspunse Grigore, indreptandu-si lopatica asemeni unei sabii spre cei trei "prieteni" imaginari.

Astfel incepe o batalie epica de proportii intre fortele copilului de cinci ani si jumatate, Grigore cel Diform, aflat in coltul din dreapta, si de asemenea in conflict asimetric, impotriva lui Woompy, Dorothy si Alfred. Grigore se arunca in lupta

(fiind pulverizat- impiedicandu-se, julindu-se si astfel pierzand cu demnitatea intacta, plangand spre casa)