Pretul Fericirii

24

În ziua aceea ajung tarziu acasa , nu am mai avut putere să fac nimic si am zăcut pe canapeaua din biroul meu.
Eram rănită, la fel de rănită cum am fost cand am plecat, acum 10 ani .

Cand am intrat pe usa apartamentului meu , am simtit ca ma sufoc,toate întâmplările care au avut loc în ultima perioadă au inceput sa ma afecteze , iar tot acest sistem de aparare pe care l-am construit se naruie de cand a aparut Adam.
Oricât as incerca sa mint sau sa ascund , încă il iubesc pe Adam si nu am încetat niciodată să o fac ,chiar dacă m-am căsătorit cu Colton.

Pe Colton l-am cunoscut acum 7 ani,ca noul proprietar al clădirii unde lucrez eu,prima oară când l-am văzut am crezut ca e un simplu angajat si am inceput sa mă plâng de aerul conditionat care nu merge,  iar a doua zi , ca prin minune , era reparat.
Apoi am iesit la o întâlnire, și la a doua , pana cand m-a cerut ,iar eu am acceptat , dintr-un motiv necunoscut mie.
Necunoscut pana azi , cand am realizat ca defapt , sunt cu el pentru a umple golul pe care Adam l-a lăsat , în ziua aia , de primăvară ,  tocmai auzisem, de la mama, ca Natalie se mutase , iar Adam se mutase cu 2 săptămânii înainte,  iar eu deja imi cream scenarii si aveam o stare de anxietate ridicata , de aceea cand el m-a cerut,am simțit o gură de aer.
Nunta a fost una discretă,doar noi si nașii,  niste prieteni de ai lui, din dorința mea de a scapa repede , voiam doar sa stiu ca cineva are nevoie si ma iubeste , dar eu nu aveam aceleași sentimente de iubire pentru el , care nu au contat pana acum , dar cand Adam m-a privit iar în ochii, am realizat ca nu il iubeam pe Colton asa cum merita .

Spre bucuria mea eram singura acasă,  asa ca am putut să mă gândesc la optiunile pe care le am,  ori ma despart de Colton si incerc sa ma împac cu Adam , ori o las asa, de parcă nici nu s-a întâmplat.

-Ce ar trebui sa fac ? spun printre lacrimi

Iar soneria se auzi , am crezut ca e un semn, asa ca am fugit intr-un suflet la usa , voiam sa fie un semn , un semn ca totul va fi bine , deschid usa cu sufletul la gura , crezând ca speranta mea se afla  acolo .                                                                                                                                                                                     Dar de partea cealalta a usii se afla persoana care m-a ranit cel mai mult. Dupa 10 ani in care nu am mai vazut-o , total schimbata , la usa mea se afla...Natalie .

-Ce cauti aici ? o intreb direct 

-Buna si tie ! Asa primire sa tot ai !

-Pleaca ! 

-Te rog ,vreau doar sa discutam ! ma apuca ea de brat , dar eu ma smucesc si cu lacrimi in ochii o privesc 

-Vrei sa imi explici ce s-a intamplat acum 10 ani ? Sau doar sa repetam întâmplarea ? 

-Aia a fost o neintelegere !

-Neintelegere ? Adica faptul ca nu stii daca te-ai culcat sau nu cu iubitul meu , e o neintelegere ! Te rog , pleaca , esti penibila ! 

-Da , m-am culcat cu el si regret asta , dar nu am vrut sa te ranesc , nu as putea sa te ranesc vreodata ! 

Simt ca o sa cad din picioare , deci este adevarat , Adam chiar s-a culcat cu ea .

-Nu de asta sunt aici ! continua ea , Am venit pentru ca cineva vrea sa iti faca rau ! 

-Stiam deja asta ! Doar nu a vrut sa mor intoxicata degeaba ! 

-Ai fost atacata ? 

-Stii ceva , nu am dispozitia necesara sa port discutia asta ! ii spun si vreau sa inchid usa , dar ea o opreste cu piciorul 

-Doar ,ai grija ! ma priveste atent in ochi , apoi pleaca 

Incui usa , iar panica ma cuprinde, ma asez in pat si incep sa plang , oare cu ce am gresit in viata ca sa merit asta ? Iar cu gândul asta in minte , somnul ma cuprinde .

*** 

Oare daca Adam nu ar fi intervenit intre noi , prietenia mea cu Natalie ar fi rezistat ? Am fi ramas cele mai bune prietene sau am fi luat-o pe cai diferite, am fi ajuns sa locuim impreuna , asa cum ne-am promis ? Sa ne spunem toate secretele si sa nu lasam divergentele sa ne desparta ? Un gand care ma macina .

A doua zi la lucru , totul este anapoda , nu ma pot concentra , asa ca hotarasc sa plec acasa , unde il gasesc pe Colton , intins pe canapea .

-Buna ! îi spun in timp ce mă descalt

-Buna ! imi spune el somnoros , Te-ai intors devreme .

-Da , nu prea am avut ce sa fac azi si am zis sa vin acasa , dar tu , cum de ai venit mai devreme cu o zi ?

-Da ,  am vrut sa iti fac o surpriză! Dar se pare ca găsești foarte greu zboruri fara escală!

-Mă bucur ca esti acasa,  era cam pustiu !

-Te cred,  dar am o intrebare , spune si isi freacă mâinile,  cine e tipul care ti-a raspuns la telefon?

Ma uit surprinsă la el , nu m-am pregătit pentru asta .

-Era un nou coleg ,  care nu stie ca nu e frumoas sa răspunzi la telefonul altora! scot un ras forțat

-Cred ca l-ai invatat tu o lecție! rade si ma saruta , Ma duc la dus...si te astept si pe tine ! imi face cu ochiul si pleaca

Simt ca mi se face greata, ce naiba as putea sa fac , cand in fata se intrevede un viitor nesigur ?
Asa ca hotărăsc să nu merg la dus cu el si sa ma întind.