Totul sau Nimic

26.Totul sau... Plaja

   E vacanță... și cald, mult prea cald. Am vorbit cu ceilalți să mergem la plajă. Mi-am luat tot ce am nevoie într-un rucsac iar acum mă îndrept spre cel mai oribil loc... spre stația de autobuz. Din depărtare, o persoană îmi face cu mâna. Este Mia. În ultimul timp, când suntem aproape unul de celălalt, fața s-a se înroșește ca o cireașă. Face asta de când s-a terminat piesa de teatru. Alături de ea se ală și Ella care îl ține de braț pe Henry. Sora lui, Skyler, este într-o stare mai bună dar încă este internată la spital. Singura dată când a avut acordul să părăsească perimetrul spitalului în ultimele luni a fost la piesa de teatru. Era cât pe ce să nu ajungă nici atunci. Trebuia ca părinții săi să o ducă pentru a îl vedea pe Henry în rolul prințului dar au avut un accident pe drum așa că fratele ei a adus-o iar eu am fost nevoit să joc rolul.

-Salut, le spun eu prietenilor mei în timp ce Mia mă îmbrățișează stângace.

-Hei! Ești pregătit să ne bronzăm? Întreabă Ella entuziasmată. Probabil e prima oară când merge cu altcineva la plajă față de grupul ăla de fete cu care obișnuia să stea.

-Prefer să înot, răspund eu surâzând. Nu am fost niciodată la plajă cu prietenii, ci doar cu părinții. Este destul de stânjenitor și nimeni nu trebuie să știe asta... așa că voi schimba subiectul.

-Vine autobuzul, anunț eu. Cu toții își întorc privirile și chiar așa este. Autobuzul oprește în stație iar noi ne urcăm. Mă așez în față alături de Mia. Ne certăm pentru locul de la geam dar sunt lovit cu o umbrelă de către fată așa că renunț. În spatele nostru se află Henry și Ella. Fata stă la fereastră. Deci și Henry a pierdut bătălia. Fetele nu trebuie subestimate... în special când au o umbrelă la ele.

-Ți-a crescut părul, constată Mia.

-Da? Nu prea i-am dat importanță, răspund eu privindu-mă o șuviță de păr.

-Vrei să te tund eu? Întreabă fata zâmbind malefic.

-Prefer să nu.

-Haide măi, insistă Mia scoțându-și o foarfecă din ghiozdan.

-De ce ai luat aș ceva la plajă? Întreb eu dându-mă într-un colț pe scaun.

-Pentru orice eventualitate.

-Și ai de gând să mă tunzi aici?

-Bineînțeles că nu. Când coborâm din autobuz, răspunde Mia zâmbind larg.

O privesc sceptic dar nu zic nimic. Ce a apucat-o?

Deodată, toată lumea din autobuz tace. Radioul este singurul care mai comentează. „O altă crimă a fost comisă în zona portului. Este a treia în ultima lună. Vă sfătuim să aveți grijă cu cine mergeți pe străzi după ce se înserează. Vă urăm o zi plăcută."

-Știrile astea au început să înspăimânte lumea, zice Henry privind fețele palide ale oamenilor din autobuz.

-Tata este polițist și se ocupă de acest caz. Nu aveți de ce să vă faceți griji, explică Ella.

-La următoarea stație coborâm, anunț eu nepăsător.

-Observ că nu prea îți pasă de criminal, zice Henry surâzând.

-E doar un om frustrat ce nu s-a putut împlinii în viață. Tatăl Ellei se ocupă de caz, nu? De ce ar trebui să îi dau importanță?

-Bine punctat. Ar trebui să dai importanță frizurii pe care ți-o voi face, spune Mia zâmbind. Ajungem în stație și începem să coborâm. Șoferul ne privește foarte insistent. Îl ignor. Coborâm lângă port. Trebuie să o luăm în jos pe această stradă și ajungem la plajă. Eu și Henry cărăm bagajele în timp ce Mia și Ella discută în față.

-Ce vrei să devii? O întreabă Mia pe Ella curioasă.

-Vreau să devin polițistă, ca și tatăl meu, tu? Răspunde fata mândră.

-Vreau să fiu coafeză, explică Mia.

Coafeză... De aceea vrea să mă tundă?

Începem să vedem plaja care se întinde pe o distanță kilometrică. Este foarte populată zona. Umbrele și prosoape de toate culorile își fac veacul pe nisip. Bineînțeles, și sutele de șezlonguri se remarcă. Ajungem să călcăm pe nisipul fierbinte. Alegem un loc bun pentru a ne așeza obiectele iar Mia montează umbrela cu care m-a lovit mai devreme. Ne dezbrăcăm cu toții și rămânem doar cu costumele de baie. Mia poartă unul verde ca și ochii săi. Costumul Ellei este albastru. Boxerii mei de plajă sunt portocalii iar a lui Henry sunt negrii. Ella își scoate crema pentru protecție solară din geanta sa și îl roagă pe Henry să o ungă pe spate. Eu și Mia sărim în apă. După ce ne bălăcim puțin, ne întoarcem la ceilalți. Fata îmi zâmbește și îmi spune să mă așez jos scoțându-și foarfeca din nou. Îmi amintesc cuvintele ei „Vreau să fiu coafeză" așa că oftez și nu mă opun. Mia începe să își facă treaba în timp ce Henry și Ella sunt amuzați. Amândoi încearcă să își ascundă râsul dar nu prea le iese. Ei bine, acum le pot povesti nepoților că am fost tuns pe plajă de către, sper eu, bunica lor. Ella îmi oferă o oglindă. Mă întorc puțin dar sincer, sunt foarte mulțumit. Nu mă așteptam ca Mia să se descurce așa de bine.

-O să vin și eu la tine când voi avea nevoie de o tunsoare, zice Henry zâmbind larg.

-Bineînțeles, răspunde fata.

-Ce ziceți să înnoptăm în acea zonă de camping pe plajă? Întreabă Henry arătând spre porțiunea de plajă de lângă port unde sunt mai multe corturi așezate.

-Sigur, spune Ella.

-De acord, zice și Mia. Eu rămân tăcut. Stau întins pe un șezlong cu ochii închiși și las soarele să își facă treaba, și anume să mă ardă de viu. În cele din urmă adorm. Câteva ore mai târziu mă trezesc. Spre norocul meu, nu m-a ars. Cineva a pus o umbrelă asupra mea. Nu oricare, ci cea cu care m-a lovit Mia.

-Vrei să mergem să cumpărăm înghețată? Mă întreabă Ella observând că m-am trezit.

-Sigur..., unde sunt ceilalți?

-Mia și Henry au mers să închirieze corturi, răspunde fata. Ne ridicăm amândoi și ne îndreptăm spre un stand de înghețată. Soarele începe să apună. Câteva raze se mai zăresc pe cerul purpuriu.

-Mike... voiam să îți mulțumesc, spune Ella timidă.

-Pentru ce?

-Pentru tot ce ai făcut pentru mine. Nu am mai avut niciodată niște prieteni care chiar să țină la mine.

-Ella, nu sunt o persoană specială. Ai avut ghinionul să te împrietenești cu acele fete. Te putea ajuta orice. Destinul a făcut ca eu să fiu acela.

-Greșești..., ești mult mai special decât crezi, răspunde fata zâmbind.

Nu departe de plajă, găsim un mic stand. Se află lângă port. Problema este că nu se află nimeni aici.

-Probabil s-a dus până la baie, vrei să așteptăm sau căutăm alt stand? Întreb eu plictisit privind la tipurile de înghețată care se vând aici. Nici un răspuns. Mă întorc spre Ella iar pentru o secundă cred că sunt lovit de o umbrelă... dar în realitate este o țeavă de fier. Cad la pământ. Privirea mea este încețoșată. Simt cum mi se prelinge sângele cald pe frunte. Pentru o secundă o văd pe Ella. Lângă ea se mai află încă o siluetă întunecată. Încerc să îmi dau seama cine este dar leșin înainte să apuc.