Marko

Capitolul 13

,,Chiar dacă trecutul mă trage înapoi, viitorul mă vrea lângă tine,,

Dacă aș avea o singura dorință, aș vrea să mă trezesc cu respirația lui mereu pe gât, căldura buzelor sale pe obraz și atingerea degetelor sale pe pielea mea, o eternitate de acum înainte.
Când ceasul de la telefon sună, Marko mă eliberează din strâmtoarea brațelor sale și se întoarce pe spate punându-și perna în cap, deranjat de sunetul alarmei. Mă ridic din pat și trag draperiile negre lăsând lumina să intre în cameră.

—Închide draperiile alea, te rog! Murmură brunetul foindu-se în pat.

—Marko, trebuie să ne trezim să mergem la liceu, îl anunț somnoroasă frecându-mă la ochi.

—Pff, dar îmi este somn... nu putem să mergem mâine?

—Haide, Marko!

Dacă nu o să se trezească cu siguranță va trebui să merg pe jos la liceu, nu ar fi asta o problemă fiindcă aș lua autobuzul, dar mi-aș fi dorit să mergem împreună.

Mă aplec să îi trag plapuma cu care este învelit. Proastă alegere... mă prinde de mână și cad peste el.

—Ce încercai să faci? Mă întrebă dându-mi părul dezordonat de pe față.

—Nimic, încercam să te trezesc.

—Aha, dacă veneai să mă săruți ar fi fost o alegere mult mai bună decât să încerci asta.

—Nu mai trage de timp Marko și ridică-te. Îl sărut apăsat în colțul gurii și dau să mă ridic, însă acesta mă ține strâns în brațele sale.

—Nu trag de timp... Dar de ce să îmi stric eu somnul pentru o absență, ahh?

Pff, mă duc să fac un duș rapid până se mai înviorează Marko. Câteodată este atât de încăpățânat. Mă enervează faptul că nu ține cont atât de mult de școală. Cum va conduce firma de avocatură moștenită, dacă nu tratează școala în serios... Totuși pe brunet îl duce capul și este foarte deștept înafara faptului că este tot atât de puturos.

Ies rapid din baie, într-un prosop mic și alb, singurul pe care l-am găsit de altfel, după care îl trimit și pe Marko la duș mai mult ca să mă pot schimba și eu cu siguranța că nu se va holba la mine printre degete.

—Pot să fac duș și după ce te schimbi tu, să știi! Glumi brunetul coborând privirea spre picioarele mele.

—Nu ești deloc amuzant, dragul meu. Așa că du-te să faci mai repede baie, altfel o să întârziem la liceu, îl fac cu ochiul subtil zâmbindu-i necontrolat.

—Ai cel mai bun șofer lângă tine. De ce îți mai pui problema de întârziat?

—Off. De ce vrei să ne certăm de fiecare dată?

—Stormy, una este să ne certăm, alta este să ne ciondănim. Și înainte să întru în baie, vreau să îți spun că te-am dezbrăcat deja cu privirea... poți să nu te mai ferești atât. Brunetul se ridică din pat luându-și un prosop dintr-un dulap. Veni spre mine cuprinzându-mi talia, privindu-mă obsesiv.

—Ești atât de frumoasă, te-aș privi non-stop: machiată, nemachiată, în halat, în prosop, în pijamale sau doar într-un tricou de-al meu, sau chiar de ce nu goală pe pielea mea. Privirea lui coborî spre buzele mele rozalii, cuprinzându-le mai apoi într-un sărut dulce.