Mentă şi țigări

Capitolul 2

Ema:

Am ieşit din şcoală pentru că sau terminat orele şi am pornit spre casă.

Convorbire telefonică:

-Ema , vii acasă?( întreabă mama)

-Da (îi răspund eu)
Sa întâmplat ceva?

-Am vrut să te rog să mergi până la Market să cumperi pâine
(spune ea)

-Bine mamă(spun e oftând)

Convorbire telefonică încheiată

Intru într-un magazin mai mult bar decât magazin . Şi spre mirarea mea aveau pâine.

Plătesc tot şi dau să ies dar la ieșire mă lovesc de cineva. Ridic capul să văd cine este . Şi ce să vezi? Aceeași ochi gri șterși

-Scuze (spun eu şi dau să plec)

Dar mă prinde de încheietura mâini.

-Doar scuze?
(Spune el pe un ton liniștit și cam violent)

-Şi ce vrei să îți fac?(spun eu)

-Un oral poate( spune el şi toți încep să râdă , adică acele 5 persoane cu care intrase în bar)

-Maturizează-te băiete
(Îmi smuncesc mână şi ies din bar)

-Dacă te răzgândești știi unde mă găsești
(Îl aud strigând în urma mea)

-Niciodată
(Strigă și eu la rândul meu)

Dimineață
Ajung la școală. Unde mă așteaptă Ana

-Emaaa!
(Spune Ana venind să mă ia în brațe)

-Ușor,ușor
(EMA)

-Mă bucur să te văd
(ANA)

-Şi eu mă bucur!
(EMA)

-Şi ce ai mai făcut ieri?
(ANA)

-Păi aproape nimic. În afară de faptul că am dat peste Adam şi maimuțoii lui
(EMA)

-Cum adică ai dat?
(ANA)

-Păi am plecat la Market iar singurul deschis era un bar.
Am cumpărat tot ce trebuia iar când trebuia sa ies . Ce să vezi m-am lovit de un mare maimuțoi care apăruse în fața mea. BOOM!
(EMA)

-Şi nu ți-a făcut nimic?
(ANA)

-Ce să îmi facă?
Mi-am cerut scuze şi gata
(EMA)

- Te-a lăsat sa pleci așa simplu?
(ANA)

-Defapt nu. Ma apucat de mână şi.........
(Ema)

-Este ceva suspect la mijloc.
(ANA)

-Adică?
(EMA)

-Păi Adam nu lasă niciodată pe cineva nepedepsit
(ANA)

-Uite că pe mine ma lăsat
(EMA)

-Aici ceva nu miroase a bine
(ANA)

-Da știu. Cineva nu sa spălat acasă
(EMA)

-Nu asta, adică şi asta. Dar eu spun de Adam.
Ăsta ori a pus ochii pe tine, ori îți va face ceva rău
(ANA)

-Eu aş prefera nici o variantă.
(EMA)

La cantină aceeași poveste
Ne-am așezat la o masă mai retrasă
Spre mirarea mea Adam şi gașca lui nu era venită.

Ştii expresia aia: vorbești de lup da lupu-i după la fereastră
Pentru că intră Adam și maimuțoii
Şi se pare că vin spre noi
Sau mai bine spus spre mine

-Te-ai răzgândit?
(ADAM)

-Nup
(EMA)

-Pierzi șansa.
(ADAM)

Vai ce bine că mi-am luat un suc .
Desfac sucul şi drept pe capul lui Adam aterizează.
Se uită uimit şi nervos.

-Asta nu rămâne aşa!
(Strigă el . Eu deja ieșind pe ușă)

-Ți-ai pus-o rău cu Adam
(ANA)

-Dar ce să îi fac dacă se caută?
(EMA)

-Putea-i doar să îl ignori
(ANA)

-Prea târziu
(EMA)

Sau terminat orele şi plec acasă
Dar nu se poate. Am pierdut colierul de la tata

-Asta cauți?
(Spune Adam ieșind în fața mea cu colierul în mână şi trăgându-mă după el, într-o alee dintre 2 blocuri şi împingându-mă la perete el fiind în fața mea)

-Hei dă-mi colierul înapoi
(EMA)

-De ce aş face-o?
(ADAM)

-Pentru că e colierul meu
(EMA)

-Mai făcut de râs în fața întregii școli
(ADAM)

-O meritai din plin
Acum dă-mi colierul!!
(Spun eu încercând sa sar ca să îl ajung dar îl ținea prea sus)

Adam își coboară încet mână în care este colierul . Dău să îl iau

-Nu,nu,nu.
Chiar credeai ca o sa îți dau colierul fără să faci nimic?
Cu mine nu merge așa micuțo

(Spune Adam punând accent pe ultimul cuvânt care îmi dă o mie de fiori doar ascultându-l)

-Şi ce vrei să fac?
(EMA)

-Să știi că mă exciți de fiecare dată când pronunți aceste cuvinte
(Spune Adam)

-Defapt nu te excită cuvintele dar modul şi acțiunile la care te gândești când azi aceste cuvinte
(Spun eu)

-Cred că ai dreptate.
Vezi? Deja gândim la fel
(Spune el cu un rânjet pe față)

- 1:nu îmi pasă că gândim la fel, 2:tu pe mine nu mă exciți şi 3:îmi vreau colierul şi gata!

Nu îmi dau seama ce am spus. De o fi minciună sau adevăr. Nu am habar. Ce-i drept e drăguț dar nu am decând să îi spun asta în față

- Sărută-mă!

||Va urma||
Îmi pare rău de greșelile gramaticale