Toxic Love

"Îmi place slăbiciunea mea"

Hermione

Draco mi-a spus că are ceva forte important să-mi zică. Chiar eram curioasă să văd ce anume. Când mă îndreptam înspre bibliotecă Harry m-a oprit.
-Hermione, a zis el. Trebuie să vorbim.
-Ce este ? l-am întrebat.
-Este despre Ginny, a zis Harry.
Harry avea cearcăne sub ochi și părea foarte obosit. Dar, pe lângă asta am sesizat ceva ce nu am sesizat înainte. Urme de lacrimi.
-S-a despărțit de mine, a zis Harry.
-De ce ? l-am întrebat.
-Asta...asta e ceva ce nu-ți pot spune, a zis Harry.
-De ce ? l-am întrebat mijindu-mi ochii.
-Pentru că nu cred că o scap cu viață.
-Harry ! Ce-ai făcut ? l-am întrebat panicată.
-Sau mai degrabă, ce am zis, a spus Harry. Mi-a făcut plăcere să vorbim. Acum trebuie să plec.
Harry a început să fugă și știam că a făcut aceași greșală pe care Hagrid a făcut-o de prea multe ori. A spus prea multe. Disperată să aflu ce a făcut am început să o caut pe Ginny.
Înțeleg intenția lui Harry. Vroia să afle cum să se împace cu Ginny, dar eu nu îl pot ajuta dacă nu îmi spune ca a făcut. Și probabil e de rău.
Când am intrat în Camera Necesității am găsit-o pe Ginny stând supărată pe un morman de pături. M-am așezat lângă ea.
-De ce te-ai depărțit de Harry ? am întrebat-o.
-Hermione, nu o să-ți placă ce o să auzi, m-a prevenit Ginny.
-O să rezist, am zis.
-Harry...Harry a încercat să mă convingă să îl ajut să vă despartă pe tine și pe Draco, a zis Ginny.
-De ce ? A zis că atâta timp cât eu sut fericită nu are nimic împotrivă, am zis.
-Te-a mințit. Nu are înceredere în Draco. A spus că are un sentiment că toată chestia asta se va termina rău fie pentru tine, fie pentru Draco.
-Și te-ai despărțit de el doar pentru asta ? am întrebat-o zâmind recunoscătoare.
-Da, a zis Ginny. Prietenia noastră este mai importantă decât orice alt băiat.
Am îmbrățișat-o pe Ginny și după i-am văzut lacrimile din ochi.
-O să vă împăcați, am zis.
Chiar dacă nu o arătam chiar m-a rănit faptul că Harry chiar a avut intenția să-mi ia tot ce am mai scump pe lume, să mi-l ia pe Draco. Chiar credeam că e prietenul meu. Dar adevărații prieteni nu ți-ar face niciodată așa ceva.
-Harry a spus că nu vrea să te rănească, că vrea să fi în siguranță, a zis Ginny.
-Știu, am zis.
-Știi ce i-am zis ? m-a întrebat.
-Ce ?
-Că ești deja în siguranță, cu Draco.
Am zâmit și am îmbrățișat-o strâns pe Ginny. Ea e una dintre singurele persoane care chiar m-ar înțelege. E greu să-l iubești pe Draco. Câteodată poate fi foarte dificil. Și, câteodată poate să se prăbușeasă în fața ta și să se aștepte să-l ajuți să se ridice, să-l ajuți să vadă binele care e scunde în el, pentru că el are nevoie de cineva care să-i arate cale către acea lumină.Și chiar dacă are nevoie să o vadă, nu-ți va cere ajutorul.
Când s-a făcut ora la care am stabilit să ne vedem am pornit înspre Pădurea Interzisă. Afară era frig și vântul te izbea din toate direcțile. Draco mi-a zis astăzi dimineață că o să ne întâlnim aici.
-Ai ajuns, a zis Draco care aștepta.
M-am apropiat de el și atunci am văut că nu suntem singuri. Narcissia era și ea acolo.
-Nu avem timp de vorbe, a zis ea. Trebuie să ne grăbim, până nu află Lucius că sunt aici.
-Ce se întâmplă ? am întrebat confuză.
-Nu i-ai spus ? l-a întrebat Narcissia pe Draco.
-Ce să-mi spui ? l-am întrebat eu pe iuitul meu.
Draco a tăcut și a murmurat ceva către mama lui.
-Lucius te vrea moartă, a zis Narcissia.
Am rămas complet nemișcată. Știam că tatăl lui Draco e crud, dar nu credeam că poate fi în stare să distrugă singura fericire al lui Draco, pe mine.
-Trebuie să te protejăm, a zis Draco. Am tot căutat o vrajă care să te protejeze dar nu am găsit vraja potrivită.
-Lucius a zis că duminică va veni după tine, a zis mama lui Draco.
-De asta ne-am făcut un plan, a zis Draco. Putem merge la casa ordinului, probabil nu ne va găsi acolo și îl vom aștepta. Iar, când va veni, vom face tot posibilul să te protejăm.
Eu am încuviințat și m-am uitat speriată la Draco.
-Nu te teme, a zis el. Nu îl voi lăsa să-ți facă rău.
Draco și Narcissia au chimbat câteva priviri.
-Pornește înspre castel, a zis Draco. Te prind din urmă.

Draco

După ce Hermione a plecat m-am întors înspre mama.
-Dacă nu vom reușii...dacă nu vom reușii să o protejăm, am zis cu vocea frântă.
M-am oprit pentru o secundă și m-am uitat înspre Hermione. Vântul îi sufla firele de păr și s-a întors îînspre mine. Mi-a zâmbit și după și-a văzut de drum.
-Tata e puternic, am zis. Dacă nu vom reușii să-l înfrângem, va trebuii să folosesc acea vrajă.
-Știu, a zis mama.
-Dar nu vreau să o pierd din nou, am zis plângând.
Lacrimile calde îmi încălzeau obrajii. Mama venit și m-a îmbrățișat. Ce norocoși erau cei care primeau astfel de îmbrățișări zilnic.
-Nu o vei pierde, a zis mama. Îți promit.
Mama a plecat și eu am fugit după Hermione. Când am ajuns-o din urmă am văzut cum îi tremură mâna. I-am luat-o întra-mea și am continuat să merg liniștit.
-Nu te panica, iubito. Nu o să se atingă de niciun fir de păr de-al tău, am zis.
-Nu asta mă îngrijorează, a zis ea. Harry a zis că are un sentiment că relația se va termina prost ori pentru mine, ori pentru tine.
-Nu îl învinovățtesc, am zis eu. Și eu am același sentiment. Doar că în cazul meu, eu voi fi cel care va avea de suferit.
Hermione s-a oprit și m-a privit cu un zâmbet trit pe față.
-Draco te iubesc mai presus de orice, a zie ea. Dacă crezi că aș fi ok dacă te-aș pierde, te înșeli !
-Și eu te iubesc ! am zis.
Am sărutat-o pe Hermione și după am îmbrățișat-o.
Hermione mi-a povestit despre Harry și Ginny.
-Hermione, ești conștientă că poate, cândva, voi ajunge din nou rău ?
-Da, dar nu mă îngrijorează gândul ăsta, a zis ea zâmbind.
-De ce ?
-Pentru că am scos odată întunericul din tine și voi reuși și a doua oară.
-Mă tem că dacă întunericul va pătrunde din nou în mine nimeni nu-l va mai putea scoate, am zis cu lacrimi în ochi.
-Atunci nu îl vom mai lăsa să intre, a zis Hermione.
-Și cum îl vom împiedica ?
-Cu iubirea noastră, a zis Hermione plină de speranță. Chiar dacă nu-ți dai seama iubirea e cel mai puternic lucru din univers.
-Și cel mai periculos, am zis. Pentru că reprezintă cea mai mare slăbiciune a noastră.
-Nu toate slăbiciunile sunt rele, a zis Hermione. De exemplu, mie îmi place slăbiciunea mea.
-Și eu o iubesc pe a mea, am zis.
Nu am mințit Chiar o iubeam. Doar că îmi era frică.
-Hermione, dacă nu te pot proteja ? am zis. Dacă nu sunt destul de puternic ?
-Îmi las soarta în mâinile tale dintr-un motiv, a zis ea. Am încredere în tine. Știu că nu o p dai greși și că nu o să renunți la mine. Pentru că nici eu nu aș renunța la tine.
-Hai să uităm toate celelalte promisiuni și să facem una nouă, am zis. Să nu renunțăm niciodată unul la altul.
-Sunt de acord, a zis Hermione. Promisiunea asta, promisiunea asta este cea care ne va lega pentru totdeauna.
-Defapt nu asta va fi acea, am zis. Ci aia din fața altarului atunci când amândoi spunem da.
Hermione mi-a zâmbit. Acel zâmbet a reușit să mă încălzească în gerul ăla cumplit. Acel zâmbet era singrurul care îmi ținea în viață raza de speranță, și era singurul care mă tine pe mine în viață. Este singurul zâmbet care nu vreau să dispară.